Marin Badea, jurnalistul lui pește prăjit! Judecătorul moral al tuturor! După ce și-a terfelit familia în propria carte, scuipându-L chiar și pe Dumnezeu, mai are și curajul să-și cheme propria soră la tribunal!
PAMFLET SATIRIC – BADEA CONTRA BADEA!
Există oameni care predică morala și oameni care o practică. Și mai există Marin Badea, jurnalistul lui pește prăjit, mereu pregătit să împartă lecții de caracter, onoare și demnitate, ca și cum întreaga omenire ar trebui să treacă examenul de bună purtare în fața domniei sale!
Lupul moralist al jurnalismului călărășean pare să aibă o exigență pentru ceilalți și o cu totul altă măsură pentru propriile cuvinte!
După ce și-a transformat propria familie în subiect literar de mare rușine, inclusiv memoria părinților săi decedați, prin relatări pe care familia însăși le consideră denigratoare, marele moralist a reușit să stârnească o controversă și mai profundă.
În romanul „Oameni și iepuri”, Marin Badea a semnat un pasaj în care apare imaginea lui „Iisus, în plin supliciu, bătut în cuie pătrățoase”, urmată de o reprezentare explicit sexuală, descrisă prin cuvintele „pe Maria Magdalena făcându-i sex oral”.
Iar fragmentul continuă cu expresia „Eli, Eli, lama sabachthani?”, urmată de „Iadul te mănâncă!”
Acestea nu sunt vorbe inventate de adversarii săi. Sunt fragmente dintr-un text literar publicat sub numele lui Marin Badea!
Asta numim noi curaj intelectual? Să transformi suferința lui Hristos într-o imagine obscenă și apoi să pretinzi că ceilalți trebuie să înghită orice provocare în numele literaturii?
Poate că autorul îi spune libertate de creație. Pentru cititorii revoltați, aceasta reprezintă o batjocorire a sacrului.
Dar spectacolul moralist nu se termină aici!
După Dumnezeu și după propria familie, vine rândul surorii!
Da, Marin Badea și-a chemat propria soră, Alexandra Badea, la Tribunalul Călărași, într-un proces civil înregistrat sub numărul 1038/116/2026, cu termen la 10 noiembrie 2026.
Sora care l-a legănat pe picioare. Sora cu care împarte aceiași părinți, aceeași copilărie și același sânge. Și ce ironie amară! Își cheamă sora într-un proces de răspundere delictuală tocmai pentru propriile sale afirmații, scrise cu mânuțele lui, publicate sub propriul nume. Nu i-a ținut nimeni stiloul, nu i-a dictat nimeni frazele și nu i-a obligat nimeni cititorii să-l citească și să se revolte împotriva lui. Căci este foarte ușor să predici respectul pe hârtie, să dai lecții despre caracter și să te erijezi în instanța supremă a bunului-simț.
Mai greu este să demonstrezi, prin propriile fapte, că morala pe care o pretinzi altora nu este doar un costum de paradă.
Asta da exemplu de familie!
Iar în mijlocul acestei povești se ridică o întrebare pe care lupul moralist ar trebui să o suporte fără să se supere: dacă propriile afirmații provoacă reacții și critici, de ce ar trebui ceilalți să tacă?
Omul care pare să aibă câte o sentință morală pentru fiecare ajunge să-și dispute dreptatea cu propria soră în fața judecătorilor!
Ce spectacol grotesc! Părinții terfeliți în paginile cărții sale, Dumnezeu scuipat simbolic prin cuvintele sale, sora târâtă în sala de judecată, iar marele jurnalist, evident, tot la catedra de moralitate!
Aplauze, maestre!
Poate că înainte să mai împartă lecții despre caracter și demnitate, Marin Badea ar trebui să accepte că și propriile sale texte pot fi cercetate, contestate și criticate.
Pentru că morala nu este o bâtă cu care îi lovești pe ceilalți, ci o măsură pe care trebuie să ai curajul să ți-o aplici și ție!
Iar dacă lupul moralist ar privi măcar o dată în propria oglindă, cine știe? Poate ar descoperi cel mai interesant personaj pentru următoarea sa carte.
