Ultimul loc pe țară, dar funcția rămâne? Cine și pe ce criterii o menține pe Alina Tănase la conducerea IȘJ Călărași
Călărașiul este din nou la coada clasamentului național la Evaluarea Națională. Ultimul loc pe țară. Un rezultat care ar trebui să declanșeze nu doar ședințe, explicații și promisiuni, ci o discuție serioasă despre responsabilitatea celor care conduc educația județului.
În centrul acestei discuții se află inspectorul școlar general Alina Tănase.
Întrebarea este simplă și incomodă: ce trebuie să se mai întâmple în învățământul călărășean pentru ca performanța conducerii Inspectoratului Școlar Județean să fie pusă cu adevărat sub lupă?
Nu discutăm despre un clasament oarecare. Discutăm despre Evaluarea Națională și despre un județ care ajunge pe ultima poziție în România.
34,93% dintre elevii călărășeni prezenți la examen au obținut medii sub 5.
Acestea sunt cifrele. Iar cifrele nu pot fi trimise în opoziție, nu pot fi acuzate că fac politică și nici nu pot fi reduse la tăcere.
În orice sistem serios de management, când rezultatele sunt dezastruoase, conducerea trebuie cel puțin evaluată riguros. În educația călărășeană, însă, apare o întrebare legitimă: cine răspunde?
Profesorii? Directorii? Părinții? Elevii?
Toți, numai conducerea nu?
Alina Tănase conduce IȘJ Călărași din septembrie 2025. Nimeni nu poate susține rezonabil că toate problemele acumulate de sistemul educațional județean îi aparțin. Dar nici nu poate exista funcție de conducere fără responsabilitate.
Altfel, pentru ce mai există inspector școlar general?
Istoria recentă ridică și alte semne de întrebare.
Tudor Constantin și Roxana Pațurcă au condus cu rezultate de succes la rândul lor, Inspectoratul Școlar Județean Călărași și totuși au fost schimbați. Astăzi, după rezultate care plasează județul la coada României, întrebarea devine inevitabilă: după ce criterii a foat numită Alina Tănase și de au fost schimbați ceilalți șefi ai educației călărășene?
Performanță sau susținere?
Rezultate sau conjunctură?
Competență managerială sau algoritm politic?
Dacă politica nu are nicio legătură, atunci Ministerul Educației poate închide imediat această discuție: să publice criteriile, evaluările și indicatorii de performanță pe baza cărora Alina Tănase este menținută la conducerea ISJ Călărași.
Transparența este cel mai simplu răspuns.
Pentru că funcția de inspector școlar general nu este premiu, sinecură și nici proprietatea vreunui partid. Este una dintre cele mai importante funcții publice din educația unui județ.
Iar când județul pe care îl coordonezi ajunge ultimul pe țară, nu poți veni doar cu explicații despre cauze și planuri pentru viitor.
Trebuie să răspunzi și pentru prezent.
Este foarte comod ca responsabilitatea să fie împărțită între profesori, familii, sărăcie, absenteism, mediul rural și lipsa de interes a elevilor. Toate acestea sunt probleme reale. Dar tocmai pentru identificarea lor, pentru intervenție, monitorizare și coordonare există o structură județeană de conducere a educației.
Dacă Inspectoratul nu poate influența rezultatele, atunci trebuie să ne întrebăm care mai este rostul conducerii sale.
Iar dacă poate, atunci conducerea trebuie evaluată după ceea ce produce.
Nu cerem demiterea cuiva pe baza unei antipatii și nu pronunțăm sentințe politice. Cerem ceva mult mai simplu și mai greu de ocolit: criterii și rezultate.
Ministerul Educației trebuie să explice public ce obiective de performanță are Alina Tănase, ce evaluare managerială a primit, ce măsuri concrete a luat după rezultatele dezastruoase și ce argumente profesionale justifică menținerea sa în funcție. De asemenea trebuie sa de explicații asupra studiilor si calificărilor acesteia pentru a ocupa acesta poziție.
Pentru că profesorilor li se cere performanță. Directorilor li se cere performanță. Elevilor li se cere performanță.
Inspectorului școlar general ce i se cere?
Călărașiul nu mai are nevoie de explicații elegante pentru ultimul loc.
Are nevoie de rezultate.
Iar dacă ultimul loc pe țară nu este suficient nici măcar pentru a pune sub semnul întrebării conducerea educației județene, atunci problema este mult mai gravă decât un examen ratat.
Este problema unui sistem în care eșecul riscă să nu mai aibă niciun responsabil.
