PALATUL ADMINISTRATIV ȘI JUDECĂTORESC DIN CĂLĂRAȘI

Martor al istoriei și simbol al administrației locale.

Ridicat din nevoia de ordine administrativă și din dorința afirmării unui oraș aflat în plină ascensiune, Palatul Administrativ și Judecătoresc din Călărași reprezintă una dintre cele mai importante clădiri-simbol ale municipiului. Istoria sa este strâns legată de transformările politice, administrative și sociale ale zonei, reflectând peste un secol și jumătate de evoluție instituțională.

La 14 aprilie 1833, guvernatorul rus Pavel Kiseleff decide mutarea capitalei fostului județ Ialomița de la Urziceni la Călărași. Orașul își păstrează statutul de reședință de județ până în anul 1950, iar între 1950 și 1952 devine capitala Regiunii Ialomița. După această perioadă, până în februarie 1968, Călărașiul funcționează ca reședință a Raionului Călărași, parte a Regiunii București.

Decizia administrativă a impus stabilirea la Călărași a sediilor Ocârmuirii județului, Tribunalului și Poliției. Orașul, dezvoltat pe fosta moșie a Spitalului Colțea din București, nu dispunea însă de clădiri publice adecvate, iar imobilele mai bune erau ocupate de trupele rusești aflate în zonă pentru supravegherea mișcărilor otomane din jurul Silistrei. În aceste condiții, instituțiile au funcționat timp îndelungat în spații închiriate.

Ocârmuirea județului, devenită Prefectură prin Legea comunală din 1864, a funcționat până în 1875 în mai multe clădiri private. Ulterior, între 1875 și 1896, Prefectura a fost găzduită în Casa Doicescu, situată pe strada Știrbei, colț cu Valter Mărăcineanu. La parterul acesteia a fost instalată tipografia județului, unde, în martie 1875, a fost tipărit ziarul „Ialomița”, prima gazetă apărută la Călărași.

Dorind un sediu propriu, Prefectura a cumpărat, la 19 iulie 1891, de la Primăria Călărași un teren de 26.999 mp, situat în Piața Carol I, cu obligația construirii Palatului Administrativ și Judecătoresc și a amenajării unei grădini publice pe terenul rămas liber.

În anul 1894, cu sprijinul Ministerului de Interne, Prefectura a apelat la arhitectul Alexandru Săvulescu, cunoscut pentru realizarea Palatului Poștei din București, actualul sediu al Muzeului Național de Istorie a României. Acesta a conceput atât Palatul Administrativ și Judecătoresc, cât și Casa Prefectului, ca parte a aceluiași ansamblu arhitectural. Cunoscând originea urbană a Călărașiului, arhitectul a integrat în proiect elemente inspirate din arhitectura Spitalului Colțea, aspect remarcat și de istoricul Nicolae Iorga în 1904.

Lucrările de construcție au început la 11 iunie 1895, fiind executate de antreprenorul italian Giuseppe D. Ciconi, și au fost finalizate în octombrie 1896. Recepția definitivă a clădirii a avut loc la 21 ianuarie 1898. Palatul, realizat în stil neoclasic, includea un demisol parțial, parter și etaj, însumând 58 de încăperi, remarcabile fiind Sala mare de judecată, holul principal, scările monumentale și loggia.

De-a lungul timpului, clădirea a beneficiat de mai multe lucrări de consolidare și reabilitare. Intervenții importante au avut loc în anii 1957–1958, după cutremurul din 1977, precum și începând cu anul 2005, printr-un grant acordat de Banca Mondială. În anul 2022, Compania Națională de Investiții a aprobat reabilitarea completă a imobilului și transformarea aripii de nord și a corpului central în Centru Socio-Cultural, recepția provizorie fiind realizată la finalul anului 2025.

De la inaugurare și până în prezent, Palatul Administrativ și Judecătoresc a găzduit numeroase instituții administrative, judiciare și politice, iar Casa Prefectului a avut, la rândul său, diverse destinații instituționale, confirmând rolul central al acestui ansamblu în viața publică a Călărașiului.