Concediul medical în 2026: cine plătește, cât primește angajatul și cum se calculează indemnizația
Indemnizația pentru concedii medicale nu se calculează pornind de la salariul lunii în care apare boala, ci se bazează pe veniturile asigurate obținute în ultimele șase luni înainte de concediu. Toate aceste venituri se însumează și se împarte la numărul total de zile lucrătoare din perioada de referință, rezultând o medie zilnică care servește drept baza de calcul. Această medie reprezintă cheia prin care se stabilește suma finală pe care o va primi angajatul. În practică, baza de calcul devine fundamentul indemnizației zilnice, iar procentul aplicat variază în funcție de durata concediului medical.
Din 1 august 2025, procentul din baza de calcul utilizat pentru determinarea indemnizației se corelează în mod direct cu durata concediului pentru boala obișnuită: 55% din baza de calcul pentru concediile de până la 7 zile; 65% pentru cele cu durata de 8–14 zile; 75% pentru perioadele de peste 14 zile. Cu alte cuvinte, pe măsură ce incapacitatea temporară de muncă se prelungește, procentul aplicat crește, ceea ce duce la o indemnizație zilnică mai mare pentru concediile mai lungi.
În ceea ce privește cine suportă costurile, finanțarea este împărțită între angajator și Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), gestionat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Conform unei ordonanțe de urgență adoptate la finalul anului 2025, pentru certificatele eliberate în intervalul 1 februarie 2026 – 31 decembrie 2027, angajatorul acoperă costurile din a doua până în a șasea zi a episodului de boală, iar începând cu a șaptea zi plata revine bugetului de sănătate. Până la această modificare, angajatorul acoperea primele cinci zile, iar CNAS suporta costurile din a șasea zi. Pentru concediile suportate integral din fond – cum ar fi riscul maternal, maternitatea, carantina sau îngrijirea unui copil bolnav ori a unui pacient oncologic – plata din partea CNAS începe tot din a doua zi a episodului.
Indiferent de cine contribuie efectiv la costuri, angajatul primește banii într-o singură tranșă, prin intermediul angajatorului, odată cu salariul, iar sumele avansate din fond pot fi recuperate ulterior conform prevederilor legale. Începând din 2026, o regulă nouă stabilește că prima zi lucrătoare a unui episod de boală nu este plătită. Această reducere se aplică o singură dată pentru același episod, indiferent de numărul de certificate care îl cuprind, cu efect în primele patru luni de la introducere. Astfel, în situații cu afecțiuni prelungite, angajații pot observa scăderi financiare pe fiecare certificat în parte, nu doar o singură diminuare aferentă episodului.
În concluzie, calculul indemnizației se bazează pe o medie zilnică derivată din veniturile celor șase luni anterioare concediului, iar procentul aplicat variază în funcție de durata concediului, crescând pe măsură ce incapacitatea de muncă se prelungește. Întreținerea fondurilor se face printr-un mecanism mixt între angajator și sistemul public de asigurări, iar reglementările recente introduc o limită în plata primei zile a fiecărui episod, în încercarea de a descuraja abuzurile și concediile nejustificate, menținând în același timp accesul la sprijin pentru cazuri reale de boală.
