Bușoi: România dependentă pe termen nelimitat de importuri de energie? Declarația controversată a lui Cristian Bușoi

Într-o convorbire efectuată prin telefon vineri, un înalt responsabil din cadrul Departamentului de Energie a discutat despre închiderea celui de-al doilea reactor de la Cernavodă și despre importurile de energie ale țării noastre. Când a fost întrebat cât va continua România să opereze cu importuri energetice, a răspuns că nu există o limită stabilită, deoarece resurse există în spațiul regional. Importurile vor persista atât timp cât nu apar probleme la centrala de la Kozlodui, iar situația este influențată și de procesul de redeschidere, treptat, al centralei de la Paks. Expertul a comentat că o creștere a debitului Dunării ar facilita transferul energiei către România, iar impactul general depinde de stabilitatea din zona respectivă; în condițiile actuale, țara poate funcționa pe termen îndelungat, în mod obișnuit, fără a prezenta dificultăți majore.

În ceea ce privește costul importurilor, se subliniază că prețurile sunt semnificativ mai mari, fiind de aproximativ două ori până la 2,5 ori mai mari comparativ cu alte valori potențiale. Iar dacă importurile ar acoperi doar o parte foarte restrânsă din necesar, de exemplu o treime sau doar 3-4 ore pe zi, pe o perioadă scurtă, efectele asupra costurilor pot apărea, dar ar putea fi absorbite în cadrul situației economice generale, în cazul în care criza nu se extinde pe perioade mai lungi. Întrebat despre eventualul impact asupra facturilor pentru consumatori, oficialul a afirmat că o influență moderată ar putea exista, însă nu ar deveni semnificativă dacă situația nu se prelungește.

Aceste declarații apar într-un context în care autoritățile urmăresc monitorizarea atentă a producției energetice naționale și gestionarea resurselor din regiune, în condițiile în care deciziile privind activitatea reactoarelor și evoluțiile infrastructurii energetice sunt influențate de evoluțiile tehnice și de reglementările comunitare. În ansamblu, se conturează o imagine în care țara poate menține un nivel de securitate energetică, cu un anumit grad de volatilitate pe termen scurt, dependent de ritmul redeschiderilor în centralele regionale vecine și de dinamica cererii interne. Totodată, autoritățile continuă să analizeze măsuri de adaptare pentru a reduce impactul economic asupra consumatorilor în eventualitatea unor perturbări prelungite ale fluxurilor de energie din regiune.