FACIAS acuză Ministerul Transporturilor că încearcă să evite aplicarea legii conducerii defensive, în timp ce România rămâne printre cele mai periculoase țări din UE la accidente rutiere

În contextul eforturilor de a spori siguranța rutieră, un act normativ conceput pentru a îmbunătăți protecția pietonilor și a conducătorilor auto rămâne neaplicabil după mai bine de patru ani. Dosarul în care se discută cadrul legal se află în fața Curții de Apel București, iar primul termen de judecată este fixat pentru data de 3 iunie 2026, indicând o întârziere în punerea în practică a prevederilor.

Legea referitoare la conducerea defensivă, adoptată la începutul anului 2022, prevedea posibilitatea organizării unor programe prin care tinerii conducători să învețe să anticipeze pericolele din trafic, să gestioneze situații limită și să evite incidentele rutiere. Însă mecanismul nu poate funcționa în realitatea procesuală pentru că autoritatea tutelară nu a emis ordinul necesar stabilirii normelor de aplicare. Fără aceste norme, autorizațiile pentru centrele de pregătire în conducere defensivă, atestările pentru instructori și accesul cetățenilor la efectele legii rămân blocate, iar beneficiile legitime nu pot fi puse în practică.

În fața instanței, reprezentanții ministerului responsabil cu transporturile au cerut respingerea acțiunii prin argumente procedurale. Pe fond, instituția susține că legea nu stipulează un termen precis pentru adoptarea normelor și că, drept urmare, autoritatea poate decide când și în ce condiții să emită reglementările de implementare. De asemenea, se invocă lipsa unor standarde tehnice uniforme la nivelul Uniunii Europene ca justificare pentru amânarea aplicării. În această linie de argumentare, se conturează ideea că normele naționale ar putea fi premature sau inaplicabile până la clarificări la nivel european.

Asociația FACIAS pregătește să conteste aceste raționamente, urmând să ceară instanței să le respingă ca neîntemeiate. O lege adoptată de Parlament și intrată în vigoare nu poate fi blocată în mod repetat pentru simplul motiv al absenței unui termen fix, iar lipsa unei indicații explicite despre o dată de intrare în vigoare nu poate legitima amânări indefinite în aplicarea sa. De asemenea, argumentele legate de absența unor standarde europene clare nu pot justifica inacțiunea publică, întrucât multe state europene au introdus deja forme de pregătire preventivă sau defensivă în cadrul formării profesioniștilor din domeniul auto.

Dincolo de situația juridică, cazul evidențiază un subiect comun în politica de siguranță rutieră: necesitatea accelerării reformelor în acest domeniu. Exemplul diferitelor experiențe europene arată că pregătirea preventivă la volan nu este un obiectiv nou, ci o cerință practică pentru reducerea riscului de accidente. Astfel, România este nevoită să avanseze pe acest palier, pentru a oferi viitorilor conducători auto un plan de instruire în condiții reale și eficiente.

În această situație, importanța unei implementări rapide a normelor de aplicare este evidentă pentru confortul și securitatea rutieră a cetățenilor. Din perspectiva publicului, există așteptări ca actul normativ să devină funcțional într-un interval rezonabil, iar autoritățile să asigure transparență în procesul de reglementare și de autorizare a programelor de conducere defensivă. În final, rezolvarea acestei instanțe va contura un viitor în care pregătirea dedicată a conducătorilor auto contribuie la scăderea accidentelor și la o mobilitate mai sigură pentru toți participanții la trafic.