Europa cheltuie sute de miliarde pentru apărare, cinci industrii ies mari câștigătoare
În ultimii ani, bugetele dedicate apărării au înregistrat o creștere semnificativă în statele europene, reflectând o ambiție comună de consolidare a securității și de intensificare a capacității de reacție la noile riscuri. Sumele alocate au ajuns în 2025 la aproximativ 381 de miliarde de euro, după ce în 2021 se aflau în jur de 218 miliarde de euro. În același timp, Uniunea Europeană a lansat programul Readiness 2030, cunoscut anterior sub denumirea ReArm Europe, cu obiectivul de a mobiliza până la 800 de miliarde de euro pentru investiții în domeniul apărării, ca parte a unei strategii de reformare a capacităților defensive la nivel continental.
Noua strategie este sprijinită de mecanisme financiare speciale care permit statelor membre să-și majoreze cheltuielile militare fără a încălca regulile fiscale obișnuite ale UE, asigurând o mai mare flexibilitate bugetară în vederea accelerării modernizării echipamentelor, a creșterii stocurilor și a dezvoltării capacităților tehnologice-cheie. Această abordare are în vedere sincronizarea eforturilor între state, industrie și autorități pentru a asigura un răspuns coerent la noile provocări de securitate, precum și o redresare accelerată a producției interne în sectorul apărării.
Primele efecte ale intensificării investițiilor se văd în sectorul tradițional de apărare, cu companii notabile precum Rheinmetall, Leonardo și Saab ocupând un rol central. Capacitatea de producție a muniției în Europa a înregistrat o creștere semnificativă, de la aproximativ 300.000 proiectile anual în 2022 la circa două milioane până la sfârșitul anului 2025. În Germania, comenzile interne pentru sectorul de apărare au avansat cu peste 50% față de nivelurile deja ridicate după invazia Rusiei în Ucraina, indicând o cerere internă robustă și o industrie autohtonă mai bine pregătită să răspundă nevoilor aflate în creștere.
Experiența războiului din Ucraina a transformat modul în care forțele armate occidentale privesc dronele. Aparatele fără pilot, relativ ieftine și eficiente, au devenit o prioritate strategică, capabile să ofere supraveghere, atacuri și sprijin logistic cu un impact redus asupra costurilor. În această linie, Franța a alocat 8,5 miliarde de euro pentru extinderea stocurilor de muniție și drone, iar un pachet de cooperare militară în valoare de 4 miliarde de euro, semnat în 2026 între Germania și Ucraina, include și programe de producție comună de drone. În paralel, Uniunea Europeană avansează cu dezvoltarea unui sistem continental de apărare împotriva dronelor, prin inițiativa European Drone Defence Initiative, menită să confere un nivel superior de interoperabilitate și securitate în spațiul esteuar de apărare comun.
Pe măsură ce atacurile informatice sunt considerate o componentă integrantă a războiului modern, sectorul securității cibernetice a devenit o verigă esențială în noua strategie europeană de securitate. Fonduri semnificative au fost alocate pentru consolidarea securității cibernetice în administrații, în sectorul privat și în infrastructuri critice, iar evoluția industriei în primele luni ale anului 2026 indică o creștere a veniturilor de aproximativ 10%, cu un avans de aproximativ 18% în segmentele dedicate protecției sistemelor guvernamentale și militare.
Reînarmarea Europei generează efecte considerabile și asupra industriilor tradiționale, în special în domeniul materiilor prime necesare pentru echipamente militare. Tancuri, nave militare, sisteme de artilerie și lansatoare de rachete ridică cererea pentru oțel, cupru și nichel, iar analiștii indică faptul că aproximativ 40% din creșterea bugetelor de apărare va direcționa fonduri către utilaje cu un consum intens de metale. În ceea ce privește cererea de metale industriale, estimările sugerează o creștere de aproximativ 6% până în 2027, pe fondul producției sporite de utilaje de apărare. O altă zonă strategică o reprezintă semiconductorii, ale căror componente critice utilizate în sisteme radar, în comunicații militare și în echipamentele de război au evidențiat vulnerabilități în cadrul lanțurilor de aprovizionare internaționale, subliniind necesitatea unei autonomii sporite. În acest context, consolidarea industriei semiconductorilor devine o parte centrală a eforturilor de securitate industrială, cu obiectivul de a reduce dependența de furnizori externi și de a asigura continuitatea capacităților tehnologice esențiale pentru apărare.
