„Digitalizare” rămâne un termen prea amplu. România nu este încă „în alfabetul digital” – afirmă ministrul Radu Miruță

În anul 2025, noțiunea de „digitalizare” apare în strategiile publice, pe slide-uri la conferințe, în prezentări cu grafică colorată. Însă în instituţiile statului, unde cetăţenii încă stau la cozi şi completează formulare tipărite, „digitalizarea” pare o ironie amară.

Ministrul Economiei, Radu Miruță, nu s-a sfiit să spună răspicat: „Să vorbeşti de digitalizare astăzi, în statul român, este o insultă adusă acestui substantiv.” Pentru el, România a irosit nouă ani în care „digitalizarea a fost ­o pâlnie prin care politicienii au circulat bani publici.”

Fără transparență şi fără viziune, „digitalizarea” a devenit sinonimă cu contracte umflate pentru software. „Dacă auziţi că un soft a costat 10 milioane sau 100.000 de euro, probabil aveţi un nod în gât. Nu ştiţi ce să informați. La un spital sau la o autostradă ai o unitate de măsură. La un program informatic, nu ştii ce face algoritmul din spate.”

Potrivit ministrului, digitalizarea nu înseamnă doar „schimbarea calculatoarelor cu altele mai noi”, nici implementarea de software-uri plătite de zeci de ori în paralel. „Esential este conectarea instituţiilor între ele şi eliminarea duplicatelor inutile.” Altfel, totul rămâne la nivel de faţadă.

Situaţia devine cu atât mai absurdă cu cât echipamentele de rețea apar în clădiri unde „plouă prin tavan”. Subsecretarul de stat Andrei Miftode descrie cum, la preluarea mandatului, se confruntă cu infrastructură distrusă, direcţii cu doar câţiva angajaţi tehnici, proiecte „în comă”.

În concluzie: până ce statul român nu îşi va schimba mentalitatea, orice vorbă despre „digitalizare” rămâne o pretenţie goală — şi o scuză pentru cheltuieli mari fără rezultate reale.

sursa: puterea