EVENIMENTE

ZIUA MONDIALĂ A RADIOULUI, SĂRBĂTORITĂ LA MUZEUL MUNICIPAL CĂLĂRAȘI

14 februarie 2023, 13:20

Muzeul Municipal Călărași a organizat, în data de 13 februarie a.c., un eveniment inedit, care a marcat Ziua Mondială a Radioului. Cu acest prilej, a avut loc o expoziție dedicată oamenilor de radio, voci cunoscute și ascultate de publicul călărășean, de-a lungul anilor. Aparatele de radio expuse, produse în ultimul secol, au făcut deliciul celor prezenți la manifestare. La Călărași, se împlinesc 30 de ani de radio.

Florin Radulescu, șef serviciu în cadrul Muzeului Municipal, a precizat că exponatele au fost primite de la cetățeni.

“Mă bucur că vă văd aici, cu ocazia unei expoziţii care ţine şi de viaţa culturală a oraşului, o expoziţie despre radio, nu doar despre radioul călărăşean, despre radio, în general. Expoziţia este realizată de colegul meu, Cristian Dumitru, care a făcut săpăturile necesare pentru istoria radioului, dar a și stabilit contacte cu cei care s-au ocupat sau încă se mai ocupă de fenomenul numit radio. Piesele aflate în expoziţie fac parte din obiectele primite de la călărăşeni şi de la vizitatorii acestui muzeu”, a punctat Rădulescu.

Florin Rădulescu: “La Călăraşi, înainte să existe acest radio trimis în eter, cu semnale radio, a existat o staţie de radioficare, care avea câte un mic difuzor în fiecare casă, un difuzor pe care o să îl vedeţi în expoziţie”

Tot el a specificat că, la Călărași, înainte să existe radioul transmis în eter cu semnale radio, a existat o stație de radioficare, care avea câte un mic difuzor în fiecare locuință. Un astfel de difuzor a putut fi vizualizat și în cadrul expoziției “Călărași ON AIR-Ziua Mondială a Radioului”.

“La Călăraşi, înainte să existe acest radio trimis în eter, cu semnale radio, a existat o staţie de radioficare, care avea câte un mic difuzor în fiecare casă, un difuzor pe care o să îl vedeţi în expoziţie. Exista o echipă care făcea emisiuni de informare, divertisment, sport, cultură şi aşa mai departe. A fost la un colţ distanţă de muzeu, altă dată mai aproape, adică unde este Casa Heliade acum, unde este DIICOT, deci în apropiere. Un nume care îmi vine acum în minte este domnul Gabi Cruţescu, care s-a ocupat de acest post de radio”, a mai afirmat sursa citată.

Marius Dulce: “Radioul, la Călăraşi, înseamnă mult”

Primarul municipiului Călărași, Marius Dulce, a precizat că radioul, la Călărași, joacă un rol important în viețile ascultătorilor.

“Astăzi (n.r. 13 februarie a.c.) sunt aici pentru că radioul, la Călăraşi, înseamnă mult. Radioul, în ţară, a însemnat mult. Radioul a fost prezent tot timpul în casele noastre. Fără radio nu aveam informaţiile necesare. (…) Astăzi este prezent în viaţa noastră, a fost şi în trecut, iar datorită acestui fapt avem informaţia la îndemână şi el tot timpul ne-a ajutat să ne dezvoltăm. Este important că sărbătorim Ziua Internaţională a Radioului. Sunt 77 de ani de când sărbătorim radioul. Este clar că avem nevoie de radio. Suntem aici, pentru că avem alături de noi oameni de radio. La Călăraşi, din ce îmi aduc aminte, cred că sunt 30 de ani de radio şi atunci avem nevoie de aceşti oameni de radio, dar și de radio, pentru a merge mai departe”, a punctat Marius Dulce.

Unele dintre cele mai importante voci ale radioului, din județul Călărași, prezente la eveniment

Evident, de la eveniment nu au lipsit unele dintre cele mai importante voci ale radioului, iubite de către călărășeni. Oamenii de radio au depănat amintiri și au trecut printr-un periplu de emoții.

Redăm mesajele transmise de către aceștia, în cadrul acțiunii de la Muzeul Municipal Călărași:

“Istoria radioului nu cred că ar trebui să o mai spun eu, au spus-o alţii, nici nu cred că pot să o povestesc eu. Mie îmi place să spun poveşti, în general. Sunt parte din Radioul Voces Campi, care în acest an împlineşte 30 de ani, în pepiniera aceasta, Voces Campi, pentru că a livrat oameni în atât de multe domenii, de la radio la televiziune, chiar mulţi purtători de cuvânt în multe echipe din Călăraşi şi nu numai. Îmi place să compar, întotdeauna, radioul cu doi stâlpi: viaţa mea şi radio. Orice s-a clătinat în viaţa mea, în radio a fost totul, întotdeauna, vertical. El (n.r. radioul) a fost acolo, a fost partenerul meu prin tot ceea ce înseamnă viaţă, dezamăgiri, bucurii, fericiri. Îmi aduc aminte că am trait fiecare evoluţie din Radio Voces Campi, de la casete audio pe care ne chinuiam să le derulăm cu creioanele, până la CD-uri, calculatoare. Îmi amintesc cât de fericită eram când am învăţat să programez o reclamă sau să bag muzică în playlist, în calculator. Sunt atât de multe bucurii pe care le-am trait şi mă bucur că le-am trait. Radioul mă face fericită în toată evoluţia lui. De acolo, de jos, de unde am plecat şi nu ne e ruşine să recunoaştem asta, până departe. Nu ştiu cât o să reziste radioul. Mi-ar plăcea tare mult, în ciuda evoluţiei şi a online-ului, să constatăm, peste ani, că încă mai există fenomenul acesta numit radio, indiferent care ar fi el. Mă refer aici la posturi de radio, fie că e Kiss FM, Voces Campi, Still FM. Atunci când m-am apucat de radio, aveam 18 ani. Practic, m-am măritat cu Radio Voces Campi şi acum am doi copii frumoşi cu el, Mozaic Folcloric şi Trafic de Zi. Mi-ar plăcea tare mult să ies la pensie de la radio”-Loredana Dimofte.

“Este o premieră absolută când sărbătoresc Ziua Radioului într-un cadru atât de festiv, pentru că noi, de regulă, sărbătoream pe frecvență, ziua de 1 octombrie. Asta a fost permanent, după care, din momentul în care nu am mai făcut radio zilnic, am sărbătorit în sufletul meu, dar am şi transmis celor care erau cel puţin online bucuria de a mă forma la vârsta de 19 ani. Colega mea spunea la 18, eu la 19, într-un radio, timp de 17 ani, pentru că vorbim de o pepinieră. Noi am făcut acest lucru foarte mulţi ani de zile, cel puţin 17. Sunt foarte mulţi tineri care au plecat de la Radio Voces Campi şi au pornit-o pe un drum de presă, astfel încât vorbim şi la ora actuală de ei. Îi putem asculta pe posturile naţionale. Totodată, îmi place şi o să preluăm ideea domnului primar prin a discuta cu cei care deţin radiourile, la ora actuală, pentru a porni o nouă etapă de a forma tineri. Sunt convinsă că ei îşi doresc, dar nu au mai fost provocaţi, iar provocarea cred că trebuie să vină de la noi, cei care am pornit, ne-am format şi, în acest moment, tot după 30 de ani de radio, chiar dacă nu mai fac de 13 ani radio zilnic, este un microb care, dacă te va pătrunde, îţi va rămâne în suflet şi nu ai cum să părăseşti acest domeniu, pentru mine am să spun niciodată, cred că indiferent de formă, că va fi online, că va fi în eter, că va fi sub orice altă formă, va rămâne activitatea mea de suflet. Sincere felicitări organizatorilor pentru evenimentul de astăzi (n.r. 13 februarie a.c.). Recunosc că sunt extrem de dornică să descopăr ce se află în spatele uşilor închise. Cristi, tu ai venit cu o idee şi ne-ai pus foarte multe întrebări nouă, celor care am făcut radio de-a lungul timpului. Am răspuns, important este de văzut cum s-au tramnsmis ele în imagini. Mulţumim pentru susţinere, pentru apreciere şi eu sunt convinsă, aşa cum s-a discutat, că radioul va dăinui veşnic. Când ne suim într-o maşină, cand stăm acasă, când vrem să ascultăm, pur şi simplu, muzică, dăm drumul la radio”-Anna-Maria Gonciu.

“Lucrez în radio de ceva ani, din 2003 mai exact. Din 1994, fac presă scrisă şi când domnul Aurel David, cel care a făcut primul radio privat în Călăraşi, m-a invitat să mă alătur muncii de radio, am crezut că este ceva simplu şi am zis că este floare la ureche, pentru că eu deja aveam experienţă în presă. Când am ajuns în faţa microfonului, am avut emoţii mai mari decât am astăzi (n.r. 13 februarie a.c.), dar norocul meu a fost că era Anna-Maria Gonciu alături de mine şi ea a fost cea care mi-a făcut botezul în această meserie, meserie care a devenit deja parte din viaţa mea. Îmi aduc aminte că, atunci când eram mic, am citit o poveste unde se spunea ceva de genul că există un camp, undeva, în universul acesta, unde se strâng toate cuvintele care au fost rostite vreodată de cineva şi m-aş bucura să existe această câmpie, unde să mai putem să îi ascultăm acum pe Aurel David, pe Adina Voicu, pe Sorin Danciu şi pe noi, când nu o să mai fim aici, să ne audă călărăşenii. Aş vrea să mai spun că sunt foarte recunoscător că pot să fac radio, pentru că eu cred că este una dintre cele mai frumoase meserii. Şi, într-adevăr, ar fi frumos ca mulţi tineri să fie interesaţi de acest lucru. Şi eu cred că vor fi interesaţi, mai cu seamă că, dacă stau să mă gândesc şi să îmi aduc aminte cum am intrat eu în radio şi radioul în mine, se pare că, până la urmă, nu tu alegi radioul, ci radioul te alege pe tine. Cu siguranţă, sunt mulţi tineri pe care radioul o să îi aleagă şi ei o să facă parte din această istorie, aşa cum facem şi noi parte vremelnic acum. Sunt emoţionat să mă întâlnesc cu foşti colegi, poate cu ascultători de-ai mei, cu istoria, pentru că această ediţie de aniversare este o chestiune de istorie, o iniţiativă foarte frumoasă, pe care Muzeul Municipal Călăraşi a avut-o şi, pe această cale, şi eu le sunt recunoscător celor de la muzeu. Rămânem aici, să facem istorie mai departe. Nu ştim cum o să fie şi ştim cum a fost. Sper că o să fie bine”-Marius Stroe.

“Am lucrat la Voces Campi prin anii 90, când nu erau toate sculele digitale care sunt acum. Îmi aduc aminte, totul era analogic, deci magnetofon, pick-up, şi aveam o emisiune a domnului Sorin Danciu, Dumnezeu să îl ierte, preînregistrată. Era plecat în vacanţă şi trebuia să o difuzăm şi în reluare. După ce se duce jumătate de bandă pe magnetofon, se rupe axul care încărca banda. Am stat eu, m-am uitat, m-am scărpinat în cap, am răsucit-o cu degetul, după 5 minute aveam o bătătură cât degetul, am luat al doilea deget, al treilea, mâna cealaltă (…) am terminat, am pus o piesă de pe casetă, am pus banda invers, deja aveam toate degetele bulite. (…) Magnetofonul ne-a părăsit în timpul emisiei. Cam ăsta era genul de chestii haioase care se întâmplau. Au fost nişte ani rebeli, în care practic s-a pus baza în ceea ce este audiovizual în ziua de azi şi trebuie să îl amintesc aici pe Aurel David, deoarece practic lui i se datorează tot peisajul radiofonic din Călăraşi, el a început în 93, sper că e sus acolo-Radu Gorunescu.

Liceul Danubius Călărași marchează 15 ani de la înființarea Centrului de Jurnalism. Vocile radioului călărășean, invitate la eveniment

Prof. Loredana Fulga și prof. Luciana Radu, din cadrul Liceului Danubius Călărași, i-au invitat pe oamenii de radio în cadrul instituției de învățământ, în data de 15 februarie 2023, pentru a celebra 15 ani de la înființarea Centrului de Jurnalism, în cadrul căruia elevii practică activități privind presa audiovizuală și cea scrisă.

“Avem un centru de jurnalism. Pe 15 februarie, împlinim 15 ani, pe cele 3 componente: radio, televiziune şi presă scrisă. Lansez acum invitaţia celor de la radio să ne întâlnim în centru şi să facem prima emisiune acolo şi, de ce nu, să venim şi noi în vizită pe la voi”, a precizat prof. Loredana Fulga.

“Sunt călărăşeancă. 15 ani am locuit în Iaşi, pentru că am ales să urmez facultatea acolo. De aproximativ 2 ani, am revenit în Călăraşi, în urma unei conjucturi pe care acum o văd fericită. Am ajuns la Danubius, o familie mare, dar în care mi-am găsit locul şi unul dintre motivele pentru care mi-am găsit locul atât de rapid, pot să spun, este centrul de jurnalism. Acolo am cunoscut o categorie de copii care sunt, din nefericire, din ce în ce mai rari. Antevorbitorii mei au menţionat faptul că, în zilele noastre, copiii nu mai sunt dispuşi să muncească. Vă spun sincer că acolo se munceşte. Sunt copii care vin la 7 dimineaţa, cu primul microbuz şi pleacă la 17:00-18:00 seara, de multe ori, îşi fac lecţiile acolo şi învaţă o mulţime de lucruri legate de presă. Mă bucur că am cunoscut persoane care, atunci când am plecat din Călăraşi, îmi erau doar voci foarte dragi: Loredana Dimofte, Marius Stroe şi Octavian Câju. Și acum, aceste voci minunate ale Călăraşiului, pe care le-am lăsat voci, sunt şi chipuri. Şi mă bucur că v-am cunoscut. Vă aşteptăm miercuri (n.r. la Liceul Danubius), să ne bucurăm împreună”, a menționat prof. Luciana Radu.

Cristian Dumitru: “Expoziția pe care o să o vedeți este una despre începuturi”

Inițiatorul frumoasei expoziții, Cristian Dumitru, a menționat că, într-o comunitate sau într-o instituție, cea mai mare valoare este omul. El spune că datorită oamenilor s-a construit radioul, atât la nivel mondial, cât și la nivel local. El a descris expoziția ca fiind una dedicată începuturilor radioului: “Trebuie să încep cu faptul că eu consider, şi am văzut că nu numai eu consider treaba asta, că indiferent că e vorba despre o comunitate sau o instituţie, cea mai mare valoare este omul. Cea mai mare valoare într-o comunitate, într-o instituţie sunt oamenii care construiesc instituţia aceea. Aşa cum oamenii au construit şi radioul atât la nivel mondial, cât şi la nivel local, aici. Expoziția pe care o să o vedeți este una despre începuturi. În articolul pe care l-am scris pentru presă, făceam paralela între primul post de radio, cu program permanent pe divertisment, din lume, acum 103 ani, făcut în Buenos Aires, Radio Buenos Aires, dacă o să căutaţi în istorie, să vedeţi că o să dați de Enrique Susini, şi acum 30 de ani, Enrique Susini al nostru, domnul Aurel David, care a început practic viaţa de radio la Călăraşi. Nu ştiu dacă atunci se gândea că vor mai fi şi alte posturi de radio (…)”.

În realizarea expoziției, instituția culturală a avut sprijinul unor actuali și foști oameni de radio de la nivel local și național.

Expoziția “Călărași ON AIR-Ziua Mondială a Radioului” poate fi vizitată până pe data de 11 martie 2023.

Iată, pe scurt, istoria radioului:

1820 – Hans Christian Orsend (Danemarca) descoperă relația dintre electricitate și magnetism;

1831 – Michael Fafaday (Anglia) descoperă inducția electromagnetică;

1864 – James Clerk Maxwell (Scoția) documentează undele electromagnetice;

1875 – Thomas Edison (SUA) descoperă „o nouă forță eterică” – interferențele radio;

1878 – David E. Hughes (Anglia) testează distanța la care pot fi recepționate interferențele;

1886-1888 – Heinrich Rudolf Hertz (Germania) construiește un dispozitiv cu ajutorul căruia validează teoria lui Maxwell, demonstrând că radiațiile electromagnetice (undele radio) pot circula liber, precum lumina;

1890 – Edouard Branly (Franța) inventează o formă timpurie a receptoarelor de unde radio, denumită mai târziu „coherer”;

1891 – William Crookes (Anglia) sugerează folosirea undelor descoperite de Hertz în telegrafia fără fir;

1892 – George Forbes (Scoția) descoperă că undele hertziene pot fi recepționate de coherer;

1893 – Nikola Tesla (Serbia) propune un sistem experimental de transmitere fără fir a electricității care ar putea avea capacitatea de a transmite și mesaje;

1894 – Oliver Lodge (Anglia) face o demonstrație de emisie a undelor hertziene și de recepționare a acestora cu un coherer; în timpul demonstrației arată că este posibilă și varierea controlată a frecvențelor;

1894 – Jagdish Chandra Bose (India) amenajează un laborator permanent pentru testarea fenomenului radio;

1895 – La sfârșitul anului, Gugliermo Marconi (Italia) realizează un sistem experimental de telegrafie fără fir, bazată pe undele hertziene – prima încercare de folosire a undelor radio pentru comunicații;

1896 – Alexander Popov (Rusia) construiește un detector de fulgere bazat pe principiul undelor hertziene, apoi demonstrează transmiterea undelor radio între două clădiri din Sankt Petersburg;

1897 – Marconi obține primul patent pentru telegrafia radio;

1897 – Marconi construiește prima stație radio pe Insula Wight, din Anglia;

1898 – Marconi deschide prima fabrică de aparate radio, în Chlemsford, Anglia, unde lucrau 50 de angajați;

1899 – Bose construiește un coherer avansat, cu mercur;

1900 – Reginald Fessenden (Canada) realizează prima transmisie radio cu voce, însă de calitate slabă;

1901 – Marconi stabilește o legătură radio între Cornwall (Anglia) și St. John (Canada), pe o distanță de 3.400 km;

1906 – Ernest Fisk (Australia) conduce un experiment în cadrul căruia este, pentru prima oară, transmisă muzică prin radio;

1906 – Fessenden realizează prima transmisie de pe uscat (Massachusetts) către vase din Oceanul Atlantic;

1906 – Lee de Forest (SUA) demonstrează experimental transmisia audio AM (amplitude modulation);

1907 – de Forrest realizează prima transmisie de pe un vas de pe Lacul Erie către o stație de pe țărm;

1907 – Marconi înființează primul serviciu radio transatlantic permanent pentru domeniul naval;

1909 – Marconi primește, împreună cu Karl Ferdinand Braun (Germania) Premiul Nobel pentru Fizică pentru „contribuțiile la dezvoltarea telegrafiei fără fir”

1910 – Este introdusă obligativitatea dotării navelor cu echipamente de emisie și recepție radio;

1910 – Charles David Herrold (SUA) folosește tehnologia radio pentru transmiterea în apropiere a concertelor;

1912 – După scufundarea Titanicului este instituită obligativitatea monitorizării permanente radio pentru toate vasele și toate stațiile radio din zonele costiere;

1912 – Herrold inițiază un program intermitent, săptămânal, de transmisii radio cu muzică, în zona orașului San Jose. Transmisiile sunt oprite de statul american odată cu intrarea în război (Primul Război Mondial);

1916 – Primul serviciu permanent de transmisii radio de date meteo, în Cod Morse, în Wisconsin;

1917 – Prima transmisie clară a vocii umane;

1920 – Primul post de radio cu program permanent de divertisment, inițiat de un grup de entuziaști din Argentina, conduși de Enrique Telemaco Susini;

1922 – Primul post de radio din Europa dedicat divertismentului, înființat de Marconi în stația sa din Chelmsford, Anglia;

1924 – Primul post de radio din Europa de Est, inaugurat la 16 decembrie în Ucraina

1925 – Înființarea „Asociației Prietenii Radioului” de către profesorul Dragomir Hurmuzescu, la București;

1926 – Înființarea primului post de radio din România, la București, de către profesorul de fizică Dragomir Hurmuzescu, care a fost și primul director al Societății Române de Radiotelefonie. Emisia a început la 1 noiembrie 1928, ora 17.00;

1927 – Societatea Română de Radiotelefonie realizează prima transmisie radio transatlantică: o înregistrare redată de un gramofon, transmisă de la București, s-a auzit clar în Boston (SUA);

1928 – La 1 noiembrie, ora 17.00, începe emisia primului post de radio românesc. La 18 decembrie este transmis primul program comic de radio din România;

1929 – Între transmisiile radio ale Societății Române de Radiotelefonie se numărau: „Ora copiilor” (12 ianuarie), piese de teatru radiofonic („O toamnă” de Alfred Moșoiu – 23 ianuarie), opere muzicale („Aida” de Giuseppe Verdi – 14 aprilie). Muzica reprezenta 70% din totalul programului de emisie;

1933 – Edwin Howard Armstrong (SUA) realizează primele experimente cu undele radio FM (frequency modulation). Standardul de transmisie radio este popularizat de către General Electric începând cu 1940, când a început producția primelor aparate radio capabile să recepționeze semnal radio FM;

1933 – Prima transmisie în direct a unui meci de fotbal în România: meciul România – Iugoslavia;

1936 – Societatea Română de Radiotelefonie își schimbă numele în Societatea Română de Radiodifuziune;

1937 – Din totalul programului de emisie al radioului național din România, muzica ocupa 52%;

1944 – Sunt deschise 2 studiouri locale la Chișinău și Iași;

1946 – A fost creat și a emis pentru prima dată postul de radio al Națiunilor Unite (13 februarie);

1948 – După Al Doilea Război Mondial, în urma unei conferințe desfășurate la Copenhaga, s-a luat decizia limitării transmisiilor radio pe unde medii în Germania. Radiodifuzorii germani s-au reorientat către transmisiile locale în FM, model care s-a răspândiit apoi pe întregul continent;

1948 – După Al Doilea Război Mondial, întreg personalul Radioului Național a fost înlocuit cu militari;

1954 – Regency (SUA), subsidiară a Texas Instruments, a lansat primul aparat de radio de buzunar, alimentat de o baterie standardizată de 22,5V;

1954 – Sunt deschise studiourile locale din Cluj și Craiova;

1955 – Este deschis studioul din Timișoara;

1958 – Este deschis studioul din Târg Mureș;

1960 – Sony (Japonia) lansează primul său aparat radio de buzunar;

1960 – Transmisiile radio încep să fie folosite în aviație;

1963 – Este lansat primul satelit pentru transmisii radio și TV, TELESTAR;

1967 – Este înființat studioul Radio Vacanța, dedicat sezonului estival;

1970 – Armata americană testează primul sistem de navigație radio, o formă timpurie a actualului sistem GPS;

1985 – Emisia studiourilor locale din România este suspendată prin decret prezidențial;

1990 – primele încercări de procesare digitală, pe computer, a semnalului radio;

1991 – Încep să emită posturile Radio Constanța, Antena Bucureștilor și Radio România Internațional (cel din urmă avea programe în 17 limbi, fiind recepționat pe 5 continente);

1993 – La 1 octombrie, ora 10.00, începe emisia primului post local privat de radio de la Călărași, Voces Campi;

1995 – prima transmisie celulară de frecvență înaltă (CDMA) folosind principiul undelor radio, realizată de QUAL-COMM;

1996 – Începe emisia postului de radio Blue Jeans, al doilea post privat de radio din Călărași, a cărui activitate a durat până în 1998, când frecvența a fost preluată de Radio Contact, apoi de Kiss FM;

2000 – Primul telefon mobil cu modul radio FM încorporat, Motorola 6188;

2001 – Al doilea telefon mobil cu modul radio FM încorporat, Nokia 8310;

2002 – Kiss FM începe să emită la Călărași;

2003 – Stil FM începe să emită. Pe frecvența sa se aude și Pro FM;

2005 – Radio Bărăgan a început să emită în Călărași. Frecvența acestuia a fost preluată câțiva ani mai târziu de Arena FM, apoi de Fresh FM, care emite și în prezent;

2005 – Magic FM începe să emită la Călărași;

2011 – Ziua de 13 februarie, în care a emis pentru prima dată postul de radio al Națiunilor Unite, a fost aleasă de UNESCO pentru celebrarea, la nivel mondial a radioului încă din anul 2011 (29 septembrie).