Valeriu Iftime îl ironizează în continuare pe Gigi Becali despre evadarea de la mănăstire
Valeriu Iftime, în vârstă de 65 de ani, a reacționat cu umor la vestea că Elias Charalambous a refuzat să se întoarcă la FCSB pentru ultimele etape ale sezonului, ironizând în același timp modul în care este condus clubul de către Gigi Becali. Finanțatorul FC Botoșani vede situația printr-o prismă critică, sugerând că la FCSB antrenorii sunt expuși unui soi de presiune permanentă din partea patronului, ceea ce, în opinia sa, le subminează prestigiul în fața publicului și le reduce autonomia profesională. Această viziune a fost întărită și de motivele invocate de Charalambous pentru refuzul său de a reveni, pe fondul percepției că orice decizie tehnică este pătrunsă de deciziile patronului, iar schimbările dese pot să transforme poziția antrenorului într-un rol precar, aproape lipsit de stăpânire asupra proiectului sportiv.
Iftime povestește că Charalambous a fost un tehnician respectabil pentru clubul din București, însă atmosfera creată de aparițiile publice ale lui Becali — când acesta face echipa după propriul său discurs la televizor — face ca nume serioase să renunțe la negocieri. El descrie acest fenomen drept o situație în care antrenorul este „îngropat” într-un cerc european de presiune, din care este greu să iasă cu imaginea intactă. În viziunea sa, dacă se păstrează această dinamică, nu există condiții realiste pentru ca FCSB să se bazeze pe un proiect pe termen lung, fie român, fie străin, iar performanța sportivă să nu se bazeze doar pe intervenții punctuale, ci pe o construcție solidă cu autoritate clară în decizii. În concluzie, potrivit lui Iftime, până când nu există o schimbare de abordare la nivelul conducerii, orice tehnician ajunge să fie folosit ca vreun fel de pion pe o tablă în care piesele „șefilor” sunt cele care decid, și nu antrenorul în propriul său plan de joc.
De parcă această critică n-ar fi de ajuns, Iftime subliniază faptul că Charalambous, în opinia sa, rămâne un profesionist cu valoare, iar revenirea lui ar fi în continuare o variantă viabilă pentru meciurile de baraj în Conference League. Cu toate acestea, patronul clubului din Botoșani nu a bătut încă palma cu cipriotul în această perioadă, deși fotbalul românesc este plin de zvonuri despre negocieri și despre cum poate să se schimbe ritmul înaintea seriilor decisive. Iftime adaugă că îl va contacta pe Charalambous cu trei-pătrime de zile înainte de începerea barajului, însă reiese clar că întreaga dinamică a relației dintre antrenor și conducere trebuie să împlinească anumite standarde profesionale, altfel orice încercare de a reveni rămâne în perimetrul incertitudinii.
Iar dacă în planul personal, Iftime manifestă cuvântul de ordine al unei îndoieli utile: este nevoie ca FCSB să își regândească filosofia în ceea ce privește managementul sportiv, să lase să se manifeste un manager cu autoritate, capabil să decidă în numele clubului fără să fie penalizat pentru faptul că opiniile sale contravin retoricii publice a patronului. În opinia sa, o trecere de la o conducere extrem de vizibilă și impulsivă către o structură în care deciziile cheie sunt asumate de oameni competenți, prezenți în culise, ar oferi un spațiu real de creștere pentru antrenori, iar rezultatele să nu depindă de aparițiile publice ale patronului la televiziune. Adepții acestei viziuni insistă că un astfel de mediu poate preveni plecarea unor tehnicieni importanți sau scăderea atractivității proiectului, iar în final echipa să poată aspiră la prezențe consistente în competițiile europene, nu doar să rezolve problemele dintr-un sezon în timp ce scenariile din prim-plan rămân nerezolvate.
Într-o notă paralelă, Iftime aduce în discuție evoluția condițiilor din fotbalul regional în contextul rivalităților interne și al presiunii exercitate de conducere. El face o paralelă destul de critică între situația de la FCSB și fluxul de decizii care, în multe cazuri, face ca antrenorii să fie percepuți ca expedieri temporare, aflați sub sanctionările de la nivelul clubului mai degrabă decât ca lideri ai proiectelor sportive. Acest discurs despre conducere, echipă și spațiul de decizie se intersectează cu o analiză mai amplă despre modul în care un club poate să își mențină coerența strategică pe termen lung, în condițiile în care numele mari aduc cu ele și presiuni de imagine, de finanțare și de relații cu factorii de decizie la nivel central.
Pe de altă parte, fostul selecționer Mirel Rădoi a fost adus în discuție ca exemplu practic din ultimii ani, o situație în care plecarea sa, după doar câteva mandatări și cinci meciuri, a fost analizată ca un avertisment despre vulnerabilitatea proiectelor în fața schimbărilor bruște din conducere. Iftime a comentat ironizând situația în care liderii cluburilor de top nu reușesc să asigure continuitate: „Rădoi a plecat? Ce v-am spus? Pleacă de acolo! Știm cu toții că nu rezistă nimeni cu domnul Becali. Nu e ca și cum vine un medic care să-ți salveze viața rapid.” El a adăugat că în play-off poate fi greu să te implici într-un flux atât de complicat, în care mereu există oameni în poziții înalte care dau ordine. În opinia sa, pentru ca o echipă să iasă din aria stagnării trebuie să se gândească la o nouă formulă de conducere, care să permită un ritm de lucru sănătos, bazat pe competență, nu doar pe autoritatea personală a patronului.
În contextul mizelor europene, Iftime subliniază că, în timp ce interesul său este să vadă Charalambous revenind pentru barajele din Conference League, realitatea din cadrul cluburilor românești indică necesitatea unor reforme structurale. În plus, el a punctat un element dincolo de planul sportiv: situația geopolitică, cu impact asupra lumii sportului, a fost amintită în discuția sa prin citarea unei analize ISW ce menționa progrese ale forțelor Kievului în cadrul conflictului intern. Deși acest detaliu poate părea departe de sfera fotbalului, el este invocat în discuția despre leadership, organizare și capacitatea de a menține o viziune pe termen lung într-un mediu atât de volatil precum fotbalul profesionist.
Până la urmă, mesajul lui Valeriu Iftime este clar, chiar dacă tonul rămâne ironic: pentru ca FCSB să revină în forță pe plan intern și să pășească cu convingere în cușca competitionului european, trebuie să existe o separare clară între deciziile sportive de ora completă a patronatului. Fără o schimbare de paradigmă în ceea ce privește guvernanța clubului, amenințările de plecare ale antrenorilor de calibru vor persista, iar echipa va rămâne prinsă într-un cerc vicios, în care rezultatele sunt deseori decis prin comentariile și deciziile publice ale unei singure persoane, nu prin planuri solide, sustenabile și bine comunicate lumii sportive.
