Unde merită să te muți în Europa: țările cu taxe mici și calitate a vieții ridicată
Emiratele Arabe Unite se impun în fruntea clasamentului, în timp ce Malta și Cipru sunt singurele două state europene din primele zece poziții, ambele având cote maxime de 35% pentru veniturile pe care le percep, indiferent de sursă. Analiza relevă că, în procesul de relocare, importanța se concentrează mai mult pe modul în care veniturile din surse din afara țării sunt impozitate decât pe mărimea efectivă a cotei. În acest context, Germania apare ca având cel mai puțin favorabil cadru fiscal pentru persoanele care aleg să se mute în altă jurisdicție dintre cele 48 de state și teritorii luați în calcul, în timp ce Emiratele Arabe Unite ocupă polul opus, ne aplicând impozit pe venitul persoanelor fizice, urmate de Antigua și Barbuda, Paraguay, Hong Kong și Bahamas.
În cadrul Europei, doar Malta și Cipru figurează în topul celor zece, ocupând, respectiv, locurile 6 și 10. Niciuna dintre aceste țări nu este caracterizată de cote reduse; ambele practică o rată maximă de 35% pentru venitul total, însă oferă regimuri favorabile pentru rezidenții noi, în special în privința veniturilor generate în străinătate. Analizatorii subliniază că ascensiunea Malta și Cipru în clasament a fost rezultatul unor regimuri prefăcute pentru atragerea investitorilor, nu al unor cote mai mici de impozitare.
Contextul detaliat arată că Malta taxează veniturile provenite din afara țării numai când acestea sunt aduse în spațiul național, oferind totodată cote reduse pentru persoanele eligibile. Ciprul, pe de altă parte, impozitează veniturile oriunde în lume, dar scutește de taxare dividendele și dobânzile din străinătate pentru noii rezidenți fără domiciliu în țară. Ambele jurisdicții au obținut un scor de 82 de puncte la indicatorul povară fiscală și 63 la structura sistemului fiscal. În ceea ce privește accesul prin programe de rezidență sau cetățenie prin investiții, Malta a înregistrat 83 de puncte, iar Ciprul 78.
Experții avertizează însă că aceste căi de relocare pot fi cele mai accesibile pentru europeni, dar și cele mai instabile pe termen lung. Beneficiile depind de regimuri speciale care necesită o cerere oficială și care pot suferi modificări de către guvern. Dintre țările din Europa, după Malta și Cipru urmeazăMonaco, Georgia și Bulgaria, iar toate celelalte state ale continentului înregistrează sub 60 de puncte, aflându-se în afara primelor douăzeci la nivel global.
În contrast cu acestea, Germania ocupă un loc mai puțin favorabil în ceea ce privește structura sistemului fiscal, acumulând doar 17 puncte din 100 în segmentul care evaluează modul în care veniturile din surse internaționale sunt tratate și condițiile pentru cei care decid să părăsească țara. Raportul evidențiază trei motive principale: impozitarea rezidenților pe veniturile generate oriunde în lume, taxa de moștenire ridicată, care poate ajunge la jumătate din valoarea moștenirilor, și apariția unui „impozit de ieșire” pe câștigurile nerealizate din active pentru cei ce pleacă. Următoarele poziții din clasament includ Danemarca, Spania, Franța și Norvegia, aflate într-o zonă de departe de podium, în timp ce Italia se menține într-un rang superior în Europa, ocupând poziția 26 la nivel global. Celelalte țări din partea de coadă a clasamentului se disting printr-o imagine fiscală complexity, cu o prezență mixtă a diferitelor tipuri de impozite, inclusiv cele pe venituri globale, pe câștiguri de capital și alte categorii.
