UN FOST MINISTRU ȘI MAGISTRAT MILITAR A LANSAT DOUĂ CĂRȚI, LA CĂLĂRAȘI

Biblioteca Județeană “Alexandru Odobescu” din Călărași a fost gazda unui eveniment cultural deosebit, în data de 10 decembrie 2021. Este vorba despre lansarea volumelor „Umbre” și „Țara ultimului soldat”, ale autorului Doru Viorel Ursu, politician român, avocat, judecător, procuror, fost membru al Frontului Salvării Naționale, ministru de Interne al României, în perioada 16 iunie 1990 – 16 octombrie 1991.

Călărășenii prezenți la întâlnirea literară au fost fascinați de experiențele care i-au marcat scrierile lui Doru Viorel Ursu.

“Mă bucur, astăzi, de prezența unui om deosebit și a unor oameni minunați, care ne-au sprijinit în derularea activității noastre. Astăzi, avem o nouă lansare de carte. Un avocat, judecător, procuror, deputat, ministru de Interne, un om cu o experiență vastă, a cărui carieră unii dintre noi am cunoscut-o doar la televizor. Ne simțim deosebit de onorați, că la Biblioteca Județeană lansăm două cărți, care vin în continuarea altor volume minunate pe care Doru Viorel Ursu le-a scris pentru noi”, a declarat managerul Bibliotecii “Alexandru Odobescu”, Laura Munteanu.

„Domnule ministru, suntem mândri că ați ales această locație pentru a lansa două cărți minunate. Dumnealui (n.r. Doru Viorel Ursu) este coautor la elaborarea legislației moderne, este omul care a participat la înființarea Academiei de Poliție ‘Alexandru Ioan Cuza’, este cel care a participat la înființarea liceelor de poliție și a Jandarmeriei Române”, a specificat vicepreședintele Consiliului Județean Călărași, Mihăiță Beștea.

“Ne întâlnim cu un om de excepție, pe care îl cunoșteam de la televizor, dar pe care l-am descoperit ca un om de condei, un om cu verb, care știe să folosească metafora acolo unde este locul ei și un om care are curaj să spună lucrurilor pe nume. De altfel, în cele două cărți, reiterează un adevăr axiomatic, și anume că noi trebuie să spunem istoria reală și nu cea ascunsă, trunchiată pentru manipulare. (…) O carte care îmi este foarte dragă, pe care eu o numesc carte document, se numește ‘Umbre’. ’Umbre’, pentru că dincolo de lumină este întuneric. Uneori, întunericul, așezându-se peste lumină, creează umbre. Eu așa am înțeles, metaforic, numele acestei cărți, pentru că în spatele ei sunt niște fapte de istorie. Pornim de la demonstrația studențească din 8 noiembrie 1945, manipulată și soldată cu victime nevinovate. Noi credeam că doar la Revoluția din decembrie ‘89 au fost victime nevinovate sau colaterale. Vorbește, apoi, autorul despre un fapt petrecut pe teritorul județului Călărași, respectiv ‘trădarea’ de la Tămădău. Veți găsi niște informații scurte, dar corecte, iar autorul are și marele avantaj pe care îl și recunoaște în debutul cărții sale: că a trudit ore în șir și a cercetat mii de pagini de documente, din arhiva SRI, folosind și surse publicate din ordinul lui Virgil Măgureanu, la vremea respectivă, din așa numită Carte Albă a Securității, volumele publicate în ‘94-’95. Deci, documente de la sursă, din care veți afla, spre exemplu, cum a fost ‘sinucis’ Chivu Stoica, ba chiar autorul, ca profesionist, magistrat, procuror, judecător, militar, chiar face o analiză dacă era posibil să se sinucidă, cu adevărat, cu acea armă pe care, culmea, o primise cadou de la Gheorghe Gheorghiu Dej, culcat sau pe scaun, veți descifra dumneavoastră amănuntele acestea. Știu că, la vremea respectivă, s-a vorbit foarte serios despre o eliminare, de pe scena politică, a lui Chivu Stoica, iar autorul scrie și despre acest caz: Gheorghiu Dej cu Lucrețiu Pătrășcanu. Deci, lucrurile erau cumva similare. Că este așa, o dovedește și faptul că la funerariile lui Chivu Stoica, Ceaușescu își calcă pe suflet și acceptă funerarii naționale pentru un personaj pe care nu l-a iubit deloc, pornind de la sifilisul pe care l-a avut în pușcărie, și până la faptul că era șef de stat și nu prea agrea acest lucru, el fiind doar șef de partid până în 1967.  Ceaușescu nu  a participat la funerariile lui Chivu Stoica. Asta poate ne dă de gândit. Veți afla de acolo lucruri interesante despre Rețeaua Caraman și de modul în care Caraman a dispărut sau nu, ajutat sau nu. Veți găsi multe alte lucruri interesante în această carte document. Cartea cu note biografice, ‘’Țara ultimului soldat’, m-a făcut să descopăr un om sincer, cu talent, care știe să croșeteze cu textul în povestioare scurte, dovedind că știe istorie. (…) Sfârșește această frumoasă curgere biografică, cu un eveniment de care ne amintim, validarea Guvernului Stolojan, din care fusese exclus și, cu toate că ministrul propus pentru Interne, la vremea respectivă, nu a primit voturile necesare, Stolojan îl sună și am înțeles că îi propune postul de ministru de Interne, dar a refuzat să vorbească la telefon. (…) Este bine scrisă cartea. Povestioarele sunt scurte, pline de elemente surpriză. Autorul lasă povestirea, la un moment dat, și introduce, în interiorul povestirii, elementele pe care le consideră necesare ca să înțelegem ceea ce a vrut să ne transmită”, a subliniat profesorul și istoricul Constantin Tudor.

“Simt că e bine și că e cald aici (n.r. la Biblioteca Județeană Călărași), că sufletele sunt calde și una din explicații este că și eu sunt născut pe malul Dunării. Sunt născut la Turnu Severin. Mai curge ceva apă până la Călărași. Despre Călărași îmi amintesc așa: când era în construcție Combinatul, și erau foarte mulți oameni luați de lângă familie, de lângă copii și aduși, practic, la munca zilnică, de ce venea Tribunalul? De multe ori, o luau pe câmpii, că nu mai rezistau și noi trebuia să venim să îi judecăm, să îi condamnăm și, pe urmă, la recurs, să îi punem în libertate. Și a mai fost o scenă, când venem la Fetești, cu miliția sau era și o unitate de securitate, și miliția, ne aprovizionam cu carne. Numai că, umplusem două sacoșe, trenul dădea să plece, am fugit după tren și ni s-au rupt pungile. Vă dați seama ce imagine: un judecător militar, alergând după un tren cu pungile pe care se grăbea să le ducă la București. Împiegatul nu a pornit, până nu m-a văzut și pe mine urcat în tren, dar ce era pe la geamuri, ce circ. Cum am scris cărțile acestea? Eu am vrut să le pun în actualitate, că aici sunt documente de arhivă, inclusiv arhive secrete. (…) În cărțile și discursurile mele, eu nu folosesc termenul Revoluție. (…) M-am aplecat pe arhive și am venit ca să mă întrebați cele mai rele. Pentru că suntem două biblioteci aici, aceasta (n.r. Biblioteca Județeană Călărași) și una vie (n.r. Doru Viorel Ursu), încă. (…) Una din cărți, de aceea se numește ‘Umbre’, pentru că vorbesc despre cei trecuți în neființă, în urma unor atentate, crime ca cea de la Târgoviște, acel proces și acea execuție trucate”, a punctat autorul volumelor „Umbre” și „Țara ultimului soldat”, Doru Viorel Ursu.