URMĂREȘTE-NE

CULTURĂ

UN ADEVĂR ÎNTORS LA ESENȚĂ. LANSARE MEMORABILĂ A CĂRȚII “LUTUL UMAN – ÎNTRE PEȘTERA LUI PLATON ȘI GROTA DIGITALĂ”

Vineri, 28 septembrie a.c., Constantin Mitră, istoric și filozof român, și-a lansat cea de-a patra carte în mijlocul elevilor, într-un cadru al întrebărilor, al întrebărilor fără răspuns.

Constantin Mitră cuprinde în cartea intitulată “Lutul uman – între peștera lui Platon și grota digitală sau De partea îmbunării” întrebări referitoare la esența umană, la metodele și osteneala prin care putem umple golul din noi.

Pe rând, profesorii din cadrul Liceul Teoretic “Mihai Eminescu” au încercat să explice elevilor conceptele regăsite de-a lungul cărții caracterizate de Magda Ștefan drept “un adevăr întors la esență”.

“Ce radiografie interioară a unui om poate fi mai frumoasă decât cărțile pe care le scrie. Cartea scrisă de domnul profesor se dovedește a fi, de la prima pagina până la ultima, lucrarea unui filozof. Ne dezvăluie într-un mod profund și absolut tulburător de a vedea lumea, adevărul, scuturându-l de clișee și întorcându-l oarecum la esență. Evident, efectul pe care îl produce cartea asupra cititorilor este, instantaneu, unul de trezire și de racordare la esență, la arhetip. Sună complicat, într-adevăr. Recunosc, m-am apropiat cu sfială și, după clipe întregi de cumpănire vizavi de această carte, față de care aveam un evident complex de inferioritate, am parcurs-o în totalitate. Toți cei care îl cunoașteți pe domnul Mitră, știți că acesta are darul de a vă explica cele mai complexe concepte în cel mai potrivit limbaj. Hrana privirii e căutarea, iar a căutării, mirarea. Aș vrea să mai priviți cartea ca produsul unui om cu o cultură uriașă și, prin urmare, cartea vă va oferi o superbă galerie de personalități pe care reușește să le surprindă după culoarea și heroglifa care îi este definitorie. Evident, veți face cunoștință cu Platon și cu a sa peșteră a umbrelor, dar discuția vă va purta mai departe, prin textele sacre ale Indiei, iar mai apoi, via Cartea lui Iov, veți fi plimbați prin tribunalul lui Schopenhauer și Kant, apoi veți ajunge pe la Heidegger și Leibniz. Nu lipsesc din această superbă galerie nici personalități ale spiritualității românești, cum ar fi Constantin Noica, Mircea Eliade sau Gabriel Liiceanu. Poate cea mai plăcută surpriză a cărții a fost momentul în care domnul Mitră l-a chemat la conclav până și pe Bunul Dumnezeu, pe care ni-l înfățișează plastic, în spiritul caracteristic al domniei sale. Recunosc, stilul domnului Mitra este deopotrivă încântător și provocator. Nu știu exact cum să-l definesc”, a declarat Magda Ștefan, profesoară de Limba și literatura română.

Filosofia, studiul întrebărilor generale și fundamentale, poate fi identificată încă din primele rânduri ale cărții. Pe parcurs ce cititorul înaintează în tainele operei, acesta este năpădit de întrebări. Diferența dintre drumuri și îndrumări, îmbunare și îmbunătățire sunt câteva dintre temele care dau de gândit.

“Cartea aceasta vă va face să vă puneți o sumedenie de întrebări. Aș îndrăzni să afirm, dacă îmi permiteți, că domnul profesor are atât ca dascăl, cât și ca scriitor, darul zilelor memorabile. Nu îmi voi putea scoate din minte niciodată fraze precum: “statul pe gânduri nu e nicidecum o formă a statului degeaba” și “omul educat ia forma întrebărilor care l-au străbătut”, a conchis aceeași sursă menționată anterior.

Ștefana Dumitru, invitată la pupitru, a adus în discuție fundamentele care au stat la baza cărții scrie de călărășeanul Constantin Mitră.

“Îmi vine în minte un gând a lui Nichita Stănescu, atunci când acesta vorbea despre măreția cuvântului, aici făcând referire la carte, la operă. Cartea închide în ea un adevăr, propriul adevăr. Platon, Aristotel și Socrate ne invită să distingem care este acest adevăr. În această carte este un adevăr asumat, întemeiat pe două fundamente ale spiritualității noastre: unul eminescian, al lui Aheus și pe cel al conceperii unei problematici de ahei, într-o posibilă carte viitoare, idee exprimată de Noica. Acest adevăr îi aparține domnului profesor. Este un stil unic, inconfundabil și irepetabil”, a adăugat Dumitra Ștefana, profesor.

Constantin Mitră nu este doar un cunoscut și apreciat filozof, acesta este și profesor, părinte și prieten. Pentru a-și arăta recunoștința, elevii i-au oferit profesorului o scrisoare prin care și-au așternut gândurile.

“Am găsit în dumnealui, pe lângă un diriginte, un prieten. Am găsit un prieten care știm că este lângă noi și că ne vrea binele. Datorită dumnealui, vom părăsi Liceul Teoretic “Mihai Eminescu” cu un bagaj de cunoștințe și demni de societate”, a declarat Alexandra, elevă.

Cel mai așteptat moment a fost, de departe, momentul în care Constantin Mitră a luat cuvântul. Au fost câteva clipe de pură învățătură.

“Lutul uman este, evident, o expresie de inspirație biblică. M-a uluit întotdeauna că atunci când Dumnezeu a vrut să creeze omul, având nevoie de un model, s-a luat pe sine. Lumea de astăzi a uitat și de chipul și de asemănarea lui Dumnezeu. Cred că suntem singura ființă care venim pe lume cu un mare deficit de ființă, cu un gol în noi. Cartea aceasta vorbește fix despre cum putem umple golul din noi. A doua parte a titlului, este sugestia modelarii lutului. Cred că cea mai importantă parte a olarului este golul. Asta cred că ar fi și problema unui învățător, generic vorbind. Când spun învățător, mă refer la Socrate, Iisus, la Budha. Acest titlu mi-a venit în minte abia la sfârșitul cărții. Inițial, am vrut să denumesc cartea “De partea inutilă a vieții”. Noi suntem profunzi preocupați de partea materială, de cariere, dar uităm partea inutilă a vieții: spiritul. Spiritul este chiar partea de care atârnă partea utilă a vieții”, a declarat Constantin Mitră, filozof, istoric și profesor în cadrul Liceului Teoretic “Mihai Eminescu” Călărași.

Și pentru că am ajuns în punctul în care timpul a devenit insuficient, iar majoritatea dintre noi trebuie să renunțe la anumite anumite lucruri pentru a-și dedica puținul timp rămas unei pasiuni, Constantin Mitră i-a mulțumit familiei.

“Ca să scrii o carte, ai nevoie de timp. Atunci când nu ai timp, ți-l dă alții. Timpul pe care soția și fiul mi l-au dăruit, nu îl voi putea întoarce, tocmai de aceea ei sunt și vor fi întotdeauna în inima mea”, a adăugat același Constantin Mitră.

Rămâne de văzut cum ne modelăm, dar, poate mai important, cum suntem modelați de societatea în care trăim.

Continue Reading
La Top