UE cere statelor să reducă sărăcia fără fonduri noi și critică lipsa finanțării strategiei
Comisia Europeană își propune ca guvernele să îmbunătățească modul în care gestionează politicile sociale, să ofere sprijin real celor care trăiesc de la un salariu la altul, să includă tinerii în consultările asupra măsurilor sociale și să extindă protecția pentru vârstnici și pentru alte grupuri vulnerabile. Potrivit relatărilor din Politico, această strategie va fi prezentată miercuri. Un oficial european a precizat că planul reprezintă un punct de plecare și că va oferi statele membre instrumente suplimentare pentru a-și exercita responsabilitățile, urmând ca în anul ce vine să fie propuse măsuri mai concrete. Executivul comunitar subliniază că problema nu constă în lipsa fondurilor, ci în modul în care acestea sunt utilizate. În proiectul pentru viitorul buget multianual, se estimează alocarea aproximativă de 100 de miliarde de euro pentru politici sociale, comparativ cu aproximativ 50 de miliarde cât era disponibil anterior prin Fondul Social European plus, principalul instrument al UE pentru finanțarea locurilor de muncă și a programelor sociale. „Progresul a fost lent și trebuie să recunoaștem acest lucru”, a comentat oficialul.
Roxana Mînzatu, vicepreședinte executiv al Comisiei Europene, a punctat impactul profund al sărăciei asupra întregii vieți colective. „Când oamenii nu își pot asigura locuința, hrana, îngrijirea, educația sau o viață stabilă, societățile noastre devin mai fragile, iar încrederea în instituții scade. Europa are nevoie de un răspuns mai puternic și mai bine coordonat”, a declarat aceasta. Strategia va fi lansată împreună cu alte inițiative menite să combată sărăcia în rândul copiilor, să abordeze excluderea locativă și să întărească drepturile persoanelor cu dizabilități.
Avertismentele potrivit cărora planul ar putea rămâne fără efect dacă nu primește finanțare adecvată au venit din rândul mai multor eurodeputați și organizații neguvernamentale. Marie Toussaint, eurodeputat francez, a subliniat că prioritatea UE trebuie să rămână livrarea de măsuri concrete și finanțare țintită, cerând un rol mai activ al Comisiei în punerea în aplicare a noilor politici. „Nu există strategie fără bani. Cum vom implementa aceste măsuri dacă finanțarea nu este o prioritate?”, a întrebat Juliana Wahlgren, directoarea European Anti-Poverty Network. Nemulțumirile legate de costul vieții, de dificultățile de acces la locuințe și de calitatea serviciilor publice răsună în mai multe state din blocul comunitar, iar unele partide de extremă dreaptă încearcă să exploateze aceste frustrări în scopuri politice.
Printre comentatorii implicați în dezbatere se numără și socialistul Marit Maij, din Olanda, care a atras atenția asupra efectului negativ al lipsei sprijinului pentru persoanele vulnerabile asupra încrederii în politicile publice și în instituțiile statului. „Persoanele care trăiesc în sărăcie sunt adesea ignorate, iar această realitate sapă fundațiile încrederii în politicile publice. Extrema dreaptă profită de această breșă”, a afirmat el. În contextul actual, opiniile divergente despre cum ar trebui folosite resursele și despre cât de urgent este să se asigure protecție socială pentru cei aflați în dificultate evidențiază dificultatea de a atinge obiectivele UE.
Ținta Uniunii Europene, în ansamblu, rămâne clar formulată: să se reducă numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie și excluziune socială, printr-un pachet de măsuri coordonate ce includ atât intervenții sociale directe, cât și reforme structurale menite să consolideze coeziunea socială. Propunerea actuală marchează doar începutul unui proces în care autoritățile de la nivel național vor trebui să își adapteze instalațiile și programele pentru a utiliza eficient resursele disponibile, iar impactul real al schimbărilor va depinde în mod decisiv de capacitatea fiecărui stat membru de a transpune în practică aceste măsuri. În acest context, dezbaterea politică va continua să evolueze, cu așteptări mari din partea cetățenilor pentru o abordare mai responsabilă, mai echitabilă și mai transparentă a problemelor sociale acute care afectează în mod direct viața oamenilor.
