Ube vedeta violet care provoacă criză globală de aprovizionare
Interesul global pentru ube a înregistrat o creștere accelerată în ultimii ani, iar antreprenorii caută să valorifice această tendință, descoperind însă că accesul la materia primă poate fi mai dificil decât pare. Un exemplu ilustrativ este povestea unui antreprenor francez care a lansat un produs pe bază de ube după ce a întâlnit băutura în timpul unei vizite într-o cafenea din Istanbul. În căutarea furnizorilor, el s-a confruntat cu o lipsă de transparență în lanțul de aprovizionare și cu dificultăți în verificarea autenticității ingredientului. Diferențele dintre varietăți, precum și riscul ca ube să fie înlocuit sau amestecat cu alte ingrediente similare, cum ar fi cartoful dulce violet sau taro, complica semnificativ procesul de achiziție. În final, soluția a fost găsită direct la sursă, în ferme locale, după discuții cu producători dispuși să livreze cantități limitate.
Creșterea popularității ube este adesea comparată cu ascensiunea rapidă a ceaiului matcha, devenit un reper în cafenele. În contextul unei nevoi globale de stocuri, unele branduri au căutat să folosească ube ca alternativă, în special în lipsa unor volume suficiente de matcha la scară mondială. Rețele de cafenele și lanțuri internaționale au introdus deja produse pe bază de ube, iar cercetările de piață indică o notorietate în creștere a acestui ingredient. Totuși, în multe piețe continuă să fie perceput ca un produs de nișă, cu potențial de expansiune, dar fără o penetrare semnificativă în retailul de masă.
Pe fondul cererii în creștere, producția de ube află însă dificultăți notabile în zona de exploatare. Exporturile de produse pe bază de ube au înregistrat o creștere aproximativă de 20% într-un an, în timp ce producția în Filipine, țara cu cea mai extinsă cultură pentru acest tubercul, a înregistrat o scădere. Cultura necesită între nouă luni și un an până la recoltare, ceea ce o face mai puțin atractivă pentru fermieri în fața altor culturi cu cicluri de producție mai rapide. În plus, un număr semnificativ de producători preferă să vândă prin intermediari, din cauza dificultăților de a accesa direct piețele internaționale. Această separare între fermieri și consumatori contribuie la dezechilibrele din lanțul de aprovizionare și la volatilitatea prețurilor.
Experții atrag atenția că ube nu este încă perceput ca o cultură profitabilă la scară largă, iar interesul scăzut al generațiilor tinere pentru agricultură complică pe termen lung capacitatea de producție. În aceste condiții, inițiative locale încearcă să stimuleze cultivarea prin contracte directe cu cumpărători internaționali, oferind fermierilor prețuri fixe și o predictibilitate a veniturilor care să încurajeze investițiile în plantele tuberculoase. Între timp, presiunea creșterii costurilor recomandă o reevaluare a modelelor de business din sectorul agroalimentar, pentru a reduce riscurile legate de volatilitatea prețurilor pentru inputuri, inclusiv energia.
Criza energetică și incertitudinile asociate conflictului din Orientul Mijlociu adaugă încă o dimensiune dificultăților cu care se confruntă sectorul. În Filipine, dependența puternică de importurile de energie a amplificat costurile de producție, inclusiv pe cele pentru irigații, ceea ce a împins unele ferme să majoreze prețurile pentru a acoperi cheltuielile operaționale. Disponibilitatea ubei a fost, în consecință, tot mai limitată pe piață, iar cererea în creștere a dus la situații în care stocurile se epuizau rapid. În unele cazuri, cumpărătorii au fost nevoiți să negocieze livrări pe loturi restrânse sau să se confrunte cu întârzieri în aprovizionare, ceea ce a subliniat vulnerabilitățile actuale ale lanțului de distribuție în fața perturbărilor energetice și logistice.
