TRECÂND PESTE CULTURI ȘI REZOLVÂND CONFLICTE. CĂLĂTORIA UNUI MEDIATOR ROMÂN ÎN MAREA BRITANIE

Într-o lume marcată de diversitatea culturală tot mai mare și interacțiuni transfrontaliere complexe, rolul mediatorilor a devenit mai crucial ca niciodată. Aceasta este valabil in special în Regatul Unit, o națiune cu un bogat mozaic de culturi, limbi și tradiții.

În acest articol, Rodica Enache, româncă stabilită în Marea Britanie, își va împărtăși perspectiva amplă asupra călătoriei sale ca cetățean român în domeniul medierii. Cu ajutorul acestei profesii, Rodica și-a testat limitele, și-a însușit marea provocare de a studia și a se pregăti în Marea Britanie pentru a contribui în domeniul rezolvării conflictelor.

“Întotdeauna am fost interesată de psihologia conflictului și încă de la o vârstă foarte fragedă, m-am regăsit încercând să rezolv dispute, fie că erau între frații mei, prietenii, sau colegii mei. Așa că, atunci când un bun prietendin Marea Britanie mi-a sugerat să devin mediator, am considerat că este o idee bună, deoarece am simțit că acest lucru mă definește. Ca și majoritatea vorbitorilor de limba engleză care nu sunt nativi, eram conștientă că engleza mea nu este perfectă. Ocazional, fac greșeli de exprimare, însă prietenul meu, care m-a susținut și încurajat pe tot parcursul călătoriei mele în a deveni mediator, m-a asigurat că majoritatea vorbitorilor nativi fac același lucru și că aceasta este ,,arma mea secretă”. Astfel, cu puțină ezitare, m-am înscris la cursul de mediere civilă și comercială.

Așa că, în prima zi, am fost acolo, într-o sală în care majoritatea celor prezenți erau avocați, m-am prezentat și mi-am exprimat dorința de a deveni mediator. Era o colecție de oameni cu origini nu foarte diverse, toți originari din Anglia, în mare parte cu studii universitare și, cu siguranță, eram singura persoană de acolo care nu era vorbitor nativ de engleză. M-am simțit, la un moment dat, ca un iepure prins în farurile mașinii, desigur că înțelegeam totul, dar când am început să vorbesc, am simțit că toți aveau privirile ațintite către mine, și desigur nu o făceau, dar uneori așa te simți ca vorbitor non-nativ. Am decis să vorbesc cu liderul cursului în prima pauză. I-am explicat că vorbesc fluent limba engleză, spaniolă și, desigur, româna, limba mea maternă, precum și, în mod conversațional, rusă și turcă ,însă cu toate acestea aveam impresia că nu eram la același nivel cu ceilalți participanți. Nu credeam că vorbeam suficient de bine engleza încât să pot face față acelei situații. În general, sunt o persoană încrezătoare, dar, dintr-un motiv oarecare, simțeam că toți mă vor judeca din cauza accentului meu sau dacă făceam vreo greșeală de exprimare în limba engleză.

Am fost uimită când liderul cursului m-a felicitat pentru curajul meu de a participa la acel curs de mediator și mi-a spus că diversitatea mea lingvistică și culturală este o mare valoare în domeniul medierii. Mi-a amintit că medierea implică adesea lucrul cu persoane din diferite culturi și că abilitatea mea de a comunica în mai multe limbi poate fi extrem de utilă în această situație. M-a încurajat să îmi folosesc cunoștințele, și experiențele mele unice pentru a aduce o perspectivă nouă în procesul de mediere. A mai adăugat faptul că nu își poate imagina pe niciunul dintre participanții prezenți în acea sală să susțină examenul într-o altă limbă străină . Și da, mi-a dat curajul și tăria de a-mi dori să continui și să devin ceea ce îmi doream atât de mult, chiar dacă părea extrem de dificil.

Am realizat, pe măsură ce săptămâna a avansat, că este absolut normal ca persoanele, în special cei care nu sunt vorbitori nativi de limba engleză, să se simtă oarecum neliniștiți atunci când intră într-un mediu în care sunt în minoritate sau în care nivelul de diversitate lingvistică și culturală este scăzut. A devenit evident din ceea ce auzeam de la tutorii cursului că mediatorii, poate mai mult decât în alte profesii, beneficiază de clienți care apreciază și valorizează abilitatea de a comunica eficient și empatic, mult mai mult decât aspectele specifice ale limbii sau accentului cuiva. De fapt, abilitățile mele multi-lingvistice și background-ul meu cultural diferit, reprezintă un avantaj semnificativ în mediere, iar capacitatea și potențialul meu de a lucra cu clienți din diferite medii lingvistice vor fi un plus de avantaj.

Pe măsură ce săptămâna a avansat încet, sentimentele inițiale de autoconștientizare în legătură cu limba, au început să dispară, și cu cât petreceam mai mult timp exersând (da, petreceam mult timp exersând până târziu în noapte), aceste preocupări au început să se diminueze. Pe măsură ce încrederea în sine creștea natural și participam mai mult la curs, îngrijorările și anxietățile mele inițiale au fost lăsate în urmă, am început să mă simt mai confortabil și mai încrezătoare, zâmbetul a reapărut și am început să mă entuziasmez în legătură cu viitorul și îndeplinirea visului meu de a deveni mediator.

Am știut pe măsură ce săptămâna s-a încheiat, că a fi un mediator de succes înseamnă comunicare eficientă, empatie și rezolvarea problemelor, nu accentul sau formularea exactă a cuvintelor. Eram atât de fericită că am discutat cu liderul cursului, lucru pe care de obicei nu l-aș face, pentru nu este felul meu să cer ajutor sau sfaturi, pentru că uneori poate fi considerat o slăbiciune, dar de fapt, a fost exact opusul, a fost o forță a caracterului să cer acea conversație de 5 minute, a fost forța pe care o aveam și știam că îmi doresc asta și o voi realiza. Doresc să reamintesc tuturor că diversitatea în domeniul medierii nu este doar un beneficiu, ci și un aspect fundamental al puterii sale. Am constatat că background-ul meu unic și abilitățile lingvistice îmbogățesc medierea mea și îmi permit să mă conectez cu o gamă mai largă de clienți.

În următoarele săptămâni, am învățat multe despre tehnicile și strategiile de mediere, precum și despre legile și reglementările din Marea Britanie. Am avut ocazia să practic medierea în cadrul sesiunilor de simulare, și să primesc feedback de la colegii mei și de la instructori. A fost o experiență provocatoare și emoționantă, dar am simțit că mă dezvolt și că pot aduce o contribuție valoroasă în acest domeniu.

Așadar, călătoria mea începe. Observațiile mele au fost finalizate cu succes și m-am bucurat din plin de ele. Acum sunt pregătită să conduc prima mea mediere. Continui călătoria mea de formare și aștept cu nerăbdare să obțin o calificare în mediere la locul de muncă în câteva săptămâni, alături de calificarea mea în domeniul civil și comercial. Va fi ușor să găsesc de lucru? Sunt sigur că va fi provocator, dar nu a fost ușor să intru în acea sală în prima zi a cursului, și cred cu tărie că totul vine cu multă munca și determinare.

Călătoria mea ca mediator român în Marea Britanie a fost plină de provocări și satisfacții. Am învățat că diversitatea culturală poate fi o resursă valoroasă în rezolvarea conflictelor, și că abilitatea de a comunica în mai multe limbi poate facilita înțelegerea și punerea în aplicare a acordurilor. Sunt mândră să fiu parte dintr-un domeniu care încurajează colaborarea și promovează pacea și armonia între oameni”, a declarat Rodica Enache.