Taylor își încununează cariera într-un triumf elegant la Croke Park
Katie Taylor a încheiat o carieră remarcabilă în care a devenit de trei ori campioană mondială neîngrădită, în timp ce Croke Park a oferit uneia dintre cele mai mari figuri ale sportului irlandez o despedire grandioasă, în seara plină de sărbătoare, spectacol și muzică. La 40 de ani, poate obţine învingătoare în faţa unei opoziţii neînvinse, Flora Pili, prin decizie arbitrilă clară, pe un stadion plin de aproximativ 80.000 de fani entuziasmați, iar cu această victorie a adăugat centura vacantă a CMB la campionatele WBA, WBO și IBF în categoria ușoară-luțe. Cu mișcările picioarelor rapide, viteza și presiunea constantă care au definit cariera sa, Taylor a livrat încă o prestație stilată într-o confruntare în fața unei adversare subțimate, încheind în picioare scoruri de 100-90, 100-90 și 98-91. Ulterior, promotorul Eddie Hearn a subliniat meritele lui Taylor, catalogând-o drept „cea mai mare sportivă irlandeză”, înainte ca ea să dea o ultimă tură în ring, salutând publicul înainte de a plasa ceremonial mănușile și centurile în centrul podelei.
După aproape un sfert de secol în box, Taylor — campioană olimpică, dublă campioană mondială la două categorii și una dintre pionieratele boxului feminin profesionist — a primit în sfârșit finalul visat într-un turneu găzduit de un loc de legendă. A încheiat cu un records de 26 de succese și o singură înfrângere, dar această seară a reprezentat mai mult decât rezultatul final; a fost una încărcată de mândrie națională irlandeză, cu o atmosferă emoționantă și cu grupul pop Westlife oferind un moment de rămas bun pe măsură.
Într-o seară memorabilă pentru oraș, aproximativ 80% dintre cei prezenți în Croke Park nu mai avuseseră niciodată în viața un meci de box, dar au venit pentru a celebra o sportivă care a transformat sportul feminin din zona periferiei în ingredientul principal al unei călătorii naționale. Suporterii au umplut tribunele, într-un galben-verde de nedesprins, cu drapeluri tricolore așezate pe umeri. Westlife a interpretat piese precum „World of Our Own” și „You Raise Me Up”, iar zeci de mii de oameni s-au alăturat în aplauze în timp ce luminițele telefoanelor au strălucit în jurul turnurilor impozante ale stadionului. Atmosfera s-a mai domolit pentru o versiune acapela a cântecului „Grace”, bine cunoscutul cântec irlandez asociat evenimentelor istorice, înainte de intonarea imnului național. Strigăte de „Ole, Ole, Ole” au acoperit muzica de intrare a Laurei Pili, în timp ce Taylor ieșea în sfârșit pe scenă, în acompaniamentul piesei „All Hail King Jesus”, o referință la credințele pe care le-a exprimat deschis de-a lungul carierei sale. Își întindea brațele, zâmbea în timp ce își alinia pașii pe podiumul de rundă, încercând să savureze fiecare secundă a ultimului său drum spre ring. A fost o seară încărcată de emoție pe chipul ei, dar și de acea concentrare familiară care își face apariția înaintea fiecărei lupte, în timp ce artificiile luminoase au răsărit în cerul Dublinului.
Taylor a insistat pe parcursul săptămânii de pregătire că mai există o problemă de rezolvat, iar pentru o luptătoare care a umplut de-a lungul carierei sălile mari din New York sau Madison Square Garden, este greu să nu fii impresionat de impactul pe care l-a avut asupra sportului, dar și de emoțiile pe care le-a trăit în fața mulțimii din Dublin. În fața unui public care a fost martorul unei transformări a sportului feminin și a unei națiuni unite în susținere, performanța ei a marcat nu doar înfrângerea adversarei, ci și o lecție despre perseverență, profesionalism și dedicare. În încheierea acestei lumi în care cuvintele devin exemple,Taylor rămâne o figură emblematică, un model pentru tinerii sportivi și un reper în istoria boxului feminin, cu un palmares impresionant și cu un impact social ce va dăinui în analele sportului.
