Tarnița-Lăpuștești merge mai departe iar în ce stadiu se află bateria verde a României
Conducerea Hidroelectrica se află în pragul finalizării tuturor actelor necesare pentru formalizarea unei asocieri strategice cu un partener industrial din Franța, în vederea dezvoltării proiectului Hidrocentralei cu acumulare prin pompaj Tarnița, o inițiativă de anvergură introdusă în planurile energetice încă din perioada regimului comunist și descrisă drept o baterie naturală de dimensiuni semnificative, destinată să joace un rol esențial în echilibrarea sistemului energetic național și regional.
Proiectul Tarnița-Lăpuștești, conceput ca un ansamblu de acumulare prin pompaj cu capacități de până la aproximativ o mie de megawați, reprezintă un obiectiv strategic prin care România își consolidează capacitatea de reacție rapidă în fața fluctuațiilor cererii și prin care poate contribui la stabilizarea prețurilor și a surselor de energie, coroborând flotele hidroelectrice cu cele fotovoltaice sau alte tehnologii de stocare. Astfel, inițiativa s-a inscris în demersurile de modernizare a infrastructurii energetice naționale, cu perspective de interoperabilitate regională și de consolidare a securității de alimentare.
La începutul acestui an, acționarii Hidroelectrice, companie de stat, au aprobat înființarea unei societăți mixte cu un partener din Franța în cote egale, cu scopul de a gestiona dezvoltarea proiectului Tarnița, un pas semnificativ în procesul de pregătire legală a modului în care va funcționa și va fi guvernată noua entitate. În cadrul acestui cadru, a fost stabilit cadrul de guvernanță al viitoarei societăți mixte, formulându-se principiile care vor direcționa activitățile de planificare, execuție și monitorizare a proiectului, până la implementarea efectivă a instalației.
Potrivit oficialilor implicați, demersul avansează în părți, în ciuda provocărilor administrative specifice fiecărei etape dintr-un proiect de o asemenea anvergură. Primul pas concret constă în înființarea legală a entității de proiect, proces care urmează să elibereze calea pentru faza de prefezabilitate. În această fază, ambele părți vor asigura suport tehnic și evaluări comune, pentru a statua în mod clar parametrii inițiali ai proiectului, inclusiv capacitatea instalată și perspectivele de rentabilitate economică. Este prevăzut ca această analiză să fie îndreptată spre o estimare realistă a potențialului energetic și a viabilității financiare, luând în calcul atât cererea viitoare, cât și costurile de realizare.
În discuțiile aflate în desfășurare, se analizează în mod activ și eventuale scheme de susținere care să faciliteze finanțarea și implementarea pe o perioadă de timp moderat lungă, adaptate particularităților unui proiect de store energie prin producere și economisire a apei. Se subliniază faptul că o centrală de acest tip necesită funcționare continuă, pe toate cele patru anotimpuri, fiind capabilă să opereze în condiții variate de încărcare, nu doar în perioadele prielnice pentru generare din surse intermitente. Astfel, în cadrul planificării, se explorează posibile sinergii cu alte tehnologii de producție energetică, cu scopul de a optimiza utilizarea resurselor disponibile și de a asigura o flexibilitate sporită a sistemului energetic național.
O parte din eforturi vizează și cercetarea de piață în vederea identificării soluțiilor complementare, cum ar fi integrarea cu proiecte fotovoltaice flotante sau alte programe de stocare, care să potențeze eficiența globală a ansamblului și să maximizeze aportul la stabilitatea rețelei. În acest sens, discuțiile includ aspecte de sustenabilitate, de impact asupra mediului și de optimizare a ciclurilor de încărcare-descărcare, pentru a asigura compatibilitatea cu standardele energetice moderne și cu obiectivele de decarbonizare.
Proiectul Tarnița reprezintă un obiectiv-cheie în cadrul strategiei energetice naționale, având în vedere potențialul său de a echilibra producția de energie în perioadele de vârf, precum și în perioadele cu cerere scăzută, contribuind la o gestionare mai eficientă a resurselor hidroelectrice și la stabilitatea prețurilor pe piața locală de energie. În paralel, acesta poate sprijini, prin flexibilitate, integrarea în rețea a surselor cu emisii reduse sau negative, înrândind modul în care România își gestionează aportul energetic într-un cadru regional. Rămâne cazul ca autoritățile competente să însoțească acest avans cu reglementări adecvate, iar parteneriatul dintre părți să se materializeze într-un proiect viabil, capabil să ofere un răspuns stabil la necesitățile energetice pe termen mediu și lung.
În ansamblu, parcurgerea acestui drum de colaborare între experți din domeniul energetic și organismul de conducere al producției de energie hidro, în cadrul unei alianțe strategice, se înscrie în demersul de modernizare a infrastructurii energetice naționale. Tarnița se poziționează ca o promisiune pentru fluidizarea și eficientizarea echilibrului între producția de energie, siguranța alimentării cu electricitate și obiectivele de dezvoltare sustenabilă, în contextul unui sistem energetic din ce în ce mai vulnerabil la fluctuațiile de pe piețe și la provocările legate de sursele regenerabile.
