STAN IONUȚ ÎI CHEAMĂ ÎN INSTANȚĂ PE EDUARD GRAMA ȘI MIHAI TOADER! URMEAZĂ O MĂSUȚĂ EXTENSIBILĂ ÎN FAȚA TRIBUNALULUI CĂLĂRAȘI?
Un taximetrist și un brutar au descoperit Facebook-ul. Acum, în loc să numere like-uri, se uită și pe portalul instanțelor și numără procesele, iar măsuța de unde transmit live-uri pe Facebook riscă sa devină extensibilă pentru atâtea dosare.A fost odată ca niciodată, până când doi oameni au descoperit că Facebook-ul nu cere diplomă de jurnalist, examen de drept sau măcar un manual de utilizare a bunului-simț. E suficient un cont, o tastatură și convingerea că, dacă țipi suficient, ai devenit peste noapte și ziarist, și procuror, și judecător.Mihai Toader, taximetrist de profesie, și Eduard Grama, brutar, par să fi descoperit farmecul acestei scene virtuale în care fiecare se poate autoproclama ceea ce dorește. Numai că internetul are și o particularitate neplăcută pentru cei care confundă libertatea de exprimare cu libertatea de a spune orice, oricui, oricum: postările rămân, iar unele conflicte ajung în instanță.Like & Share! Distribuie până vine citația!Rețeta pare simplă: o postare, câteva acuzații, niște comentarii, un Like & Share și gata — s-a produs jurnalismul de investigație! Nu mai contează documentarea, verificarea informațiilor sau diferența dintre opinie și fapt. Important este să circule postarea și să se încingă Facebook-ul.Dar, surpriză! În lumea reală, lucrurile nu funcționează după algoritmul rețelei sociale. Acolo unde unii văd doar butoane, alții văd afirmații care pot fi verificate, contestate și, dacă există temei legal, supuse analizei unei instanțe.Canal Sud a relatat deja despre mai multe litigii în care apar cei doi, inclusiv acțiuni prin care persoane fizice și Trustul Canal Sud Media solicită despăgubiri pentru prejudiciile suferite. Iar la 19 octombrie 2026, pe rolul Judecătoriei Călărași a fost înregistrat dosarul nr. 10838/202/2026, cu obiectul „obligație de a face”, în care reclamant figurează Ionuț Petru Stan, iar pârâți sunt Eduard Grama și Mihai Toader.Așadar, încă un episod în serialul care alimentează întrebarea: cât de mare trebuie să fie măsuța din fața Judecătoriei ca să încapă toate dosarele despre care se tot vorbește?În mediul online, butoanele se apasă într-o secundă. În instanță, însă, fiecare parte trebuie să-și susțină poziția potrivit legii și probelor. Nici numărul distribuirilor, nici aplauzele din comentarii nu țin loc de argumente juridice.Iar dacă tot ne jucăm de-a presa, poate că ar fi utilă și o mică lecție despre meserie: jurnalismul nu se obține prin autoproclamare, iar critica nu este același lucru cu denigrarea. Libertatea de exprimare este esențială, dar nu anulează răspunderea pentru eventualele încălcări ale drepturilor altora.Poate că, în loc de un telefon pentru transmisiuni live, va trebui prevăzut și un calendar pentru termene. Iar sloganul se poate adapta vremurilor:„Tap-tap, tap-tap — ai postat, ai distribuit, acum verifică și portalul!” Întrebare rămâne legitimă: când se termină spectacolul de pe Facebook și începe responsabilitatea pentru ceea ce publici?Până atunci, Toader și Grama pot continua să apese butoanele. Publicul poate continua să citească. Iar măsuța… măsuța să fie extensibilă.Că, la ritmul acesta, nu like-urile par să fie problema de inventar. Ci dosarele.
