Sfântul Ilie Tesviteanul, sărbătorit de creștini pe 20 iulie, este un personaj proeminent în tradiția populară și religioasă, fiind venerat ca făcător de minuni și aducător de ploi. Potrivit tradiției, Sfântul Ilie este reprezentat călătorind pe cer într-un car cu roți de flăcări, tunând și lovind diavolii cu un bici de foc, având puterea de a provoca furtuni și a aduce ploaia necesară.
Născut în Tesvi, Galaad, în jurul anului 800 î.Hr., într-o familie de preoți, Sfântul Ilie a trăit într-o epocă în care iudeii se închinau idolilor, sub domnia regelui Ahab. Ahab s-a căsătorit cu Isabela, o prințesă feniciană dedicată cultului zeului Baal, ceea ce a condus la răspândirea idolatriei în Israel. În această context, Ilie a fost trimis de Dumnezeu să-l mustre pe rege și să întoarcă poporul de la idolatrie.
Una dintre celebrele fapte ale Sfântului Ilie a fost profeția sa despre secetă, ca pedeapsă pentru păgânism. El a declarat: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!” După trei ani și jumătate de secetă, Ilie a demonstrat puterea Dumnezeului său printr-o confruntare dramatică pe Muntele Carmel, unde a provocat o uriașă minune prin coborârea focului din cer, confirmând astfel superioritatea Dumnezeului israelit în fața zeului Baal.
După această victorie, Ilie s-a retras pe malul râului Cherit, unde a fost hrănit de corbi, conform voinței divine. După ce poporul a recunoscut greșelile și a întors la Dumnezeul lui Ilie, ploaia a revenit și foametea a încetat.
Sfântul Ilie nu a murit în sensul obișnuit al cuvântului; el a fost ridicat la cer într-un car de foc, iar tradiția Bisericii afirmă că este încă viu în ceruri. De asemenea, Sfântul Ilie este considerat, în unele tradiții, ca prevestitor al venirii lui Hristos la a doua sa venire, rolul său fiind adesea asociat cu profețiile mesianice.
Deși Sfântul Ilie a comis păcatul grav de a-și ucide părinții sub influența diavolului, Dumnezeu l-a iertat și l-a ridicat la cer. Acest episod subliniază tema iertării divine și a transformării, fiind un simbol al puterii lui Dumnezeu de a schimba destinele oamenilor.
