România recunoaște că politica fiscală urmărește limitarea utilizării banilor cash
Un aviz al Consiliului Economic și Social poate fi parțial surprinzător prin subiectul său: critică un proiect de lege depus la Parlament care urmărește majorarea plafonului pentru numerar în casieria operatorilor economici, de la 50.000 de lei pe zi la 200.000 de lei pe zi. În cadrul analizelor sale, CES face referire la țintele strategice privind limitarea utilizării banilor în numerar și invocă reglementări ale Uniunii Europene care, potrivit denumirii avizului, ar putea fi încălcate în cazul aprobării unei asemenea majorări. Totuși, pozițiile CES nu primesc susținere unanimă în rândul autorităților: o altă instituție a statului, Consiliul Legislativ, susține că nici reglementările și directivele UE din domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor nu sunt afectate de creșterea plafonului de numerar folosit în activitatea economică din România. Dezbaterea dintre organele statului a fost stârnită de o inițiativă în Parlament, înregistrată la data de 25 iunie 2026 la Senat, în vederea modificării unei prevederi din Legea nr. 70/2015 privind disciplina încasărilor și plăților în numerar, precum și a unor prevederi din Ordonanța de urgență nr. 193/2002 legate de introducerea sistemelor moderne de plată. Inițiatorul proiectului este deputatul Doru Lucian Mușat, din partea unui partid de opoziție, care argumentează că plafonul actual, de 50.000 de lei la finalul fiecărei zile, reprezintă o limită disproporționată în raport cu realitatea economică actuală și generează dificultăți operaționale pentru mulți operatori ce depind în mod semnificativ de numerar.
În expunerea de motive a proiectului se susține că plafonul de 50.000 de lei a fost stabilit într-un context istoric diferit, iar deprecierile monedei au erodat puterea de cumpărare, lăsând în urmă o situație în care limita afectează în mod direct activitatea curentă a comercianților mici și mijlocii, a producătorilor agricoli, a operatorilor din comerțul de proximitate, din zonele rurale și din sectorul HoReCa. În același timp, autorul subliniază că reglementarea pentru marile magazine, cu un plafon de până la 500.000 de lei, a rămas neschimbată, ceea ce, în viziunea sa, creează o inițială discrepanță între dimensiunile operatorilor și nivelul de control aplicat numerarului. Se argumentează că menținerea unui plafon atât de scăzut obligă operatorii să efectueze depuneri bancare frecvente, uneori zilnice, generând costuri suplimentare prin comisioanele aferente circulației banilor în sistemul bancar. De asemenea, proiectul critică diferența notabilă dintre plafonul de 50.000 de lei aplicabil majorității operatorilor și plafonul mult mai mare de 500.000 de lei pentru marile structuri comerciale, apreciind că aceasta creează o asimetrie nejustificată în cadrul reglementării.
În cadrul prezentărilor alternative, inițiativa evidențiază necesitatea adaptării cadrului legislativ la realitățile economice actuale, dar rămâne în această etapă o sugestie legislativă însoțită de argumente pentru o eventuală realiniere a nivelurilor de plăți în numerar. Discursul public privind această modificare a plafoanelor încasărilor în numerar reflectă, în linii mari, două laturi ale dezbaterii: pe de o parte oportunitatea de a sprijini activitatea economiei locale, în special a operatorilor mici și mijlocii, iar pe de altă parte necesitatea de a menține instrumentele de combatere a utilizării ilegale a banilor, în special în contextul reglementărilor anti-spălare a banilor și a standardelor europene.
Analiza normative pe care o aduce Consiliul Legislativ în această chestiune indică faptul că o creștere a plafonului nu ar încălca, în viziunea sa, reglementările sau directivele UE referitoare la prevenirea spălării banilor și finanțarea terorismului, aducând o notă de echilibru în cadrul discuțiilor dintre instituții. În timp ce această poziție se înscrie într-un discurs de clarificare parlamentară, dezbaterea rămâne deschisă, iar parlamentarii interesați au în vedere completarea și modificarea cadrului legal pentru a corespunde necesităților reale ale mediului de afaceri, fără a desconsidera obiectivele de disciplină financiară sau de securitate financiară. În contextul general, soluțiile viitoare ar putea implica o evaluare detaliată a impactului asupra costurilor de operare și a fluxurilor de numerar, precum și o armonizare atentă a regulilor între diferitele categorii de comercianți, astfel încât să se asigure atât fluiditatea plăților, cât și supravegherea adecvată a tranzacțiilor în numerar. În final, această discuție publică reflectă prioritățile economice ale țării, în timp ce autoritățile competente continuă să echilibreze stimulentele pentru afaceri cu cerințele de transparență și securitate financiară.
