REFUGIAȚII UCRAINENI ÎNVAȚĂ TAINELE LIMBII ROMÂNE, LA ȘCOALA GIMNAZIALĂ “TUDOR VLADIMIŕRESCU” DIN CĂLĂRAȘI

Și-au luat într-o valiză toată viața și s-au refugiat în Călărași. După ce Rusia a declanșat războiul în Ucraina, a urmat haos, prăpăd, suflete rănite și familii despărțite. Pentru că vor să se integreze în comunitate și să comunice mai bine cu cei din jurul lor, ucrainenii își doresc să învețe limba română. La Școala Gimnazială “Tudor Vladimirescu” din Călărași se desfășoară, în zilele de luni și joi, cursuri de limba română, destinate refugiaților. Cea care le este profesoară se numește Rodica Crâșmaru. Aceasta face voluntariat, pentru a-i ajuta pe cetățenii fugiți din calea războiului să se adapteze necunoscutului. Am fost la unitatea de învățământ, pentru a vedea cum se derulează orele de limba română. Am surprins-o pe Rodica Crâșmaru înainte de începerea cursurilor, când le oferea ucrainenilor ciocolată din Moldova.  

Orele de limba română au debutat săptămâna trecută. Rodica a fost contactată de directorul Școlii “Tudor Vladimirescu”, Alin Butoi, după ce acesta a aflat că Asociația “Pământeni” căuta un specialist care să îi învețe limba română pe refugiați.

“Am fost surprinsă şi eu, când m-au invitat aici (n.r. la Școala Gimnazială Tudor Vladimirescu). Am fost contactată de domnul director Alin Butoi. Dumnealui mi-a vorbit despre o doamnă care este directoarea Asociaţiei ‘Pământeni’, care se ocupa de primirea și de cazarea acestor oameni aici şi dumneaei cumva căuta un specialist care ar putea să îi înveţe pe refugiați să vorbească limba română. Şi atunci, aceasta, vorbind la Inspectoratul Școlar Județean, l-au contactat pe domnul Butoi şi el, la rândul său, m-a contactat pe mine, știind faptul că eu cunosc limba rusă și că pot să îi învăţ să vorbească şi limba română, ne-a declarat prof. Rodica Crâșmaru.  (…) Și eu, şi ceilalţi care suntem aici încercăm să îi ajutăm cum putem şi îmi dau seama că este foarte complicat să fii într-o ţară în care nu ai fost niciodată şi nu cunoşti limba, e o altă cultură şi este foarte greu să mergi să cumperi ceva, să vorbeşti despre necesităţile tale, tocmai de aceea am zis că da, trebuie să îi ajutăm împreună. Nu pot să vorbesc limba ucraineană, deşi o înţeleg foarte bine, deoarece cumva aceste două limbi sunt apropiate, însă majoritatea dintre ei cunosc limba rusă şi mă înţeleg şi pe mine. (…) Dar ne înţelegem şi, dacă nu ne înţelegem, eu predau şi engleză, şi vorbesc cu ei în engleză. Însă, la finalul orelor, vorbim în limba română şi încheiem toate discursurile în română sau cuvintele pe care le-am învăţat le folosim în română. Cursurile au început săptămâna trecută, prima oră cred că a fost luni. Ne vom întâlni de două ori pe săptămână, luni şi joi. Recunosc, au solicitat să ne vedem de mai multe ori, însă pe motiv că unii deja muncesc şi nu întotdeauna au cu cine lăsa copiii, ne-am limitat la două ore pe săptămână. Nu ştiu cât vor dura cursurile, în funcţie de necesitatea lor, cred că până învăţăm bine să vorbim româneşte. Data trecută au fost prezenți 16 cursanți, astăzi trebuie să mai vină, astăzi suntem mai mulți, cred că 18”, ne-a declarat prof. Rodica Crâșmaru.  

Ucrainenii pronunță cu entuziasm cuvintele în limba română

Ucrainenii sunt foarte încântați de faptul că învață să comunice în limba română.

“Ştiu deja câteva cuvinte, de fapt mai multe cuvinte cunoşteau și ei, dar nu ştiau dacă le pronunţă bine. Învaţă foarte repede şi sunt entuziasmaţi, pronunţă cu entuziasm. Uneori, precum nişte copii, nu aşteaptă rândul să vorbească, chiar vorbesc toţi odată. Deci, adulţii sunt şi ei copii, când sunt la ore. Când au venit în această şcoală, au fost foarte surprinşi de cum arată insituția de învățământ şi au zis că se simt copii aici şi că vor să picteze aici, împreună cu elevi, pentru că este o şcoală foarte colorată. Prima întrebare a fost dacă sigur este o şcoală,  şi nu o grădiniţă. Ei se simt elevi aici, se simt bine şi sunt foarte activi. De fiecare dată când îi rog să pronunţe un cuvânt, mă roagă să repet dacă nu înţeleg. Uneori, sunt cuvinte pe care le cunosc şi pentru ei aceste cuvinte sunt altfel. Erau ajutaţi de oamenii din oraş”,a adăugat sursa citată.

Rodica Crâșmaru: “Cred că ar trebui să găsim soluţii să îi integrăm pe toţi“

Clasa este completă, însă prof. Crâșmaru spune că nu va refuza alti refugiați, dacă aceștia vor dori să vorbească limba română. Ea susține că se vor găsi soluții în acest sens: “Clasa este completă, mai avem2-3 locuri libere, dar presupun că, dacă mai vin refugiați, nu cred că ar fi frumos să îi refuzăm. Mi se pare normal să îi ajutăm să se integreze în societate, în România, în cultura de aici. Cred că ar trebui să găsim soluţii să îi integrăm pe toţi.“

Cursurile sunt gratuite, iar momentan cea care predă limba română face voluntariat

Pe Rodica nu o deranjează faptul că face voluntariat pentru a-i ajuta pe cei din Ucraina. Potrivit acesteia, se caută soluții, în acest moment, pentru ca ea să poată fi plătită.

“Este voluntariat, cei care reprezintă Asociaţia ‘Pământeni’ au zis că vor discuta acest aspect la inspectorat, poate vor reuși să ofere o sumă pentru aceste cursuri. Dar dacă nu, dumnealor au zis că vor încerca să caute resurse financiare din exterior, pentru asociaţie şi prin asociaţie să fie aceste cursuri plătite. Momentan, fac voluntariat”, a explicat aceasta.

O tânără de origine ucraineană vrea să angajeze două călărășence, pentru brandul ei de haine. Vrea să comunice cu viitoarele ei colege în limba română

Svitlana Volkova este o tânără din Ucraina care are un brand de haine și își dorește să angajeze două călărășence pentru a-și continua afacerea pe care a lăsat-o în urmă din cauza conflicutului declanșat de Rusia. Pentru acest lucru, însă, are nevoie să poată comunica cu viitoarele colege.

“Vreau să învăţ limba română pentru a fi parte din comunitate. Fără a fi implicaţi în comunitate, nu avem pârghiile necesare pentru a ne îndeplini visele, planurile, aşa că am nevoie de limba română pentru viaţa de  zi cu zi şi pentru a munci, desigur. În prezent caut persoane care să lucreze cu mine, pentru că am un brand de haine, însă totul este distrus de această invazie, dar nu pot vorbi cu lucrătorii. Pentru a vorbi cu ei, am nevoie de români care să vină cu mine şi să îmi traducă fiecare lucru pe care vreau să îl spun şi să îl explic, în munca pe care o depun şi asta e foarte complicat şi cred că este o foarte bună oprtunitate pentru mine să învăţ limba română aici. (…) Nu am un brand de haine foarte mare, deci nu sunt pregătită să lucrez cu fabrici de confecţii, dar sunt gata să lucrez cu croitorii. Am văzut o grămadă de croitorii, ateliere în Călăraşi şi mi-am zis: wow, Doamne îţi mulţumesc, este locul ideal pentru mine! Dar am nevoie de limba română. (…) Cred că două croitorese ar fi suficiente pentru mine, dar în următorul nivel al pregătirii mele, poate voi avea nevoie de mai mulţi angajaţi”, a precizat tânăra.

Svitlana Volkova: “Nu este foarte greu de învăţat limba română”

Aceasta afirmă că nu este grea limba română, pentru că se aseamănă cu latina, pe care a studiat-o la facultate: “Limba română este similară cu limba latină, pe care am studiat-o în facultate, doar câteva lecţii, dar observ similiarităţile şi cred că nu este foarte greu de învăţat limba română.”

“Uneori, noaptea, mă trezesc plângând din coşmarurile pe care le am. Îmi e dor de mama, tata, bunica, verişorii şi copiii lor“

Svitlana își dorește, cu toată ființa, să se întoarcă în Ucraina, după ce războiul se va încheia.

“Bineînţeles că vreau să mă întorc. Este singura dorinţă pe care o am. Dar cred că aici ne construim nişte conexiuni foarte bune cu oamenii care sunt uimitori şi cred că vom coopera pe viitor, pe o perioadă îndelungată de timp, deși ne vom întoarce în Ucraina. Uneori, noaptea, mă trezesc plângând din coşmarurile pe care le am. Îmi e dor de mama, tata, bunica, verişorii şi copiii lor”, a încheiat aceasta.