Rangers par să știe unde vor să ajungă în timp ce Celtic par pierduți
La final, tot firul emoțional al lui Derek McInnes ar fi dorit să se lase dus de instinctele sale spre acel moment celebru, de o victorie așteptată, surprinsă în fața camerei de la Celtic Park, o reacție umană la o reușită importantă pe teren ostil. Însă antrenorul lui Rangers nu a arătat prea multă expresie. A strâns mâna cu Martin O’Neill, acum vizibil lovit de împrejurări nefavorabile, și și-a văzut de drum. Ulterior, primele sale afirmații la radio au fost despre a nu încerca să exagereze la două succese consecutive împotriva rivalei din oraș. „Doar trei puncte”, a spus el. „Trei puncte mai aproape de Celtic.” Desigur, afirmația reprezintă adevărul dintr-un anumit punct de vedere, dar adaugă și contextul istoric: este prima dată după Graeme Souness, în 1986, când un manager al lui Rangers câștigă primele două confruntări cu Celtic. McInnes avea pe atunci 15 ani, deci există o punte între contextul prezent și cel al vremurilor trecute.
A existat, prin urmare, un context istoric, dar și relevanță în prezent. Rangers au evoluat bine și meritat victoria, deși nu au atins nivelul de eficiență și cruzime din acum o săptămână, la Ibrox. Pot fi și mai buni, iar totuși au câștigat cu o marjă minimă, într-un meci în care superioritatea a fost în parte rezumată de scor. Dacă victoria ar fi fost de două goluri, imaginea ar fi fost reflectată mai fidel în ceea ce privește dominarea.
În ceea ce privește reacțiile postmeci, Naderi a marcat, iar Rangers au obținut a doua victorie derby în această perioadă. Într-un material video, Scott Brown și Andy Halliday comentează despre jocul dintre cele două echipe, subliniind că analiza oficială poate exersa o viziune oarecum diferită de perceptiile suporterilor. În timp ce O’Neill admite că nu au existat suficiente diferențe notabile între echipe, percepția publicului o contrazice: managementul Celticului se confruntă cu probleme în evoluția jocului de la o partidă la alta. Este vorba despre echipa care și-a pierdut din elanul de început de sezon și a fost dominată în multe momente, fiind depășită fizic, tehnic și tactic.
O’Neill trece printr-un moment de răspunsuri incomplet, iar timpul din fața sa poate permite reevaluare. Sunt semne că nu dispune, în acest moment, de soluțiile necesare pentru a reacționa la dificultățile multiple cu care se confruntă lotul său. Dificultățile pornesc de la lipsa de adâncime în linia mediană, din cauza faptului că clădirea administrativă a clubului nu a reușit să aducă jucători cu profil dorit, capabili să ofere distribuție și intensitate în mijlocul terenului. În plus, there există lipsa de jucători de vârf pe poziții de exterior, în absența unor piese ca Daizen Maeda, Liel Abada sau Jota aflat încă în lipsă de formă, ori Nicolas Kuhn, ceea ce reduce opțiunile ofensive ale echipei. În absența lui Yang Hyun-jun – despre care se vorbește cu regularitate ca despre un jucător de talie excepțională, dar indisponibil în prezent – în defensiva adversă, James Forrest este prezentat ca cel mai eficace traseu pe banda dreaptă, potrivit fostului capitan Scott Brown, care cunoaște bine jucătorii.
În timp ce O’Neill gestionează schimbările cu un ochi critic, schimbarea de la pauza de la jumătatea meciului cu Rangers, precum și evoluția ultimelor runde, arată o echipă în căutare de conștiință tactică. Plecând de la decizii precum titularizarea lui Sebastian Tounekti în returul cu Rangers, o alegere discutabilă, sau înlocuirea înfăptuită în timpul pauzei, situația se complică. Alesul lui Johnstone în poartă s-a dovedit eronat pentru planul echipei, iar introducerea lui Luke McCowan ca titular în etapa recentă nu a dus la rezultatul dorit, mijlocașul fiind invizibil în a doua parte a meciului. În ansamblu, capacitatea de a identifica rapid soluții și de a inspira echipa pare să fi dispărut temporar, iar echipa își plătește lipsa de organizare cu vulnerabilități în tranziții și în reacția la presiunea adversă.
Contextul general sugerează o perioadă de ajustări la Celtic, o formație ce caută coeziune în rândul jucătorilor implicați, cu un lot afectat de lipsa de disciplină și de inspirație în momentele-cheie. Deși victoria a fost înregistrată în fața rivalei, analiza obiectivă rămâne aceeași: este necesară o readaptare a planului de joc, o consolidare a fazelor de presiune în mediu mijlocie, precum și o optimizare a progresului pe muchia ofensivă, unde utilizarea jucătorilor cu experiență în banda dreaptă rămâne crucială pentru echilibrul general. În acest context, clubul este confruntat cu necesitatea de a echipa echipa cu profiluri mai robuste în zona mediană și de a readuce la maturitate exigențele tactice esențiale pentru un joc pe care suporterii îl așteaptă cu regularitate, iar conducerea tehnică este chemată să ofere răspunsuri clare în fiecare etapă.
