Profesorii fug, predau necalificați: peste 6.300 de cadre didactice nu sunt specializate pentru orele pe care le predau
Numărul cadrelor didactice necalificate din învățământul preuniversitar a înregistrat o creștere semnificativă în ultimii ani, afectând în mod aproape exclusiv educația din zonele rurale, unde naveta profesorilor reprezintă o barieră majoră. Începând de anul trecut, peste 6.300 de profesori predau în continuare fără pregătire specifică materiei pe care o preda, iar această situație generează o presiune tot mai mare asupra unităților de învățământ, care sunt nevoite să gestioneze lipsa personalului calificat, în condițiile în care orele rămase neacoperite trebuie acoperite cumva, adesea cu oameni care nu dețin pregătirea necesară pentru disciplină.
Contextul institutional în care apare această realitate este unul în care valorile de bază ale învățământului suferă din cauza unei reduceri ale resurselor, ceea ce a determinat un proces de redistribuire a orelor în cadrul școlilor. Conducerea fiecărei unități devine arbitrar responsabilă cu identificarea cadrelor didactice disponibile, astfel încât să se asigure continuitatea procesului educațional până la începutul noului an școlar. Rezultatul acestei dinamici este o exploatare a soluțiilor temporare: un număr crescut de ore este predat de profesori care nu dețin calificarea în disciplina respectivă, iar această situație este însoțită de observații persistente în legătură cu calitatea actului didactic.
Datele oficiale indică o evoluție îngrijorătoare încă din primii ani ai deceniului trecut, când numărul suplinitorilor necalificați începea să depășească valorile acceptabile din punct de vedere pedagogic. Astfel, în anul școlar 2011-2012 erau aproximativ 2.850 de cadre care preluau materii necorespunzătoare cu pregătirea lor, iar tendința a arătat o creștere constantă în intervalul următor, ajungând la peste 5.000 în anii recenti, cu un prag de peste 6.000 în anul curent. În paralel, procentul profesorilor titulari a înregistrat o scădere, indicând o instabilitate în componența echilibrată a personalului didactic. Toate aceste date sugerează o distanță tot mai mare între cerințele cu care se confruntă unitățile de învățământ și posibilitățile reale de acoperire a catedrelor cu personal calificat.
Este posibil ca unele dintre motivele acestei dinamici să includă dificultățile legate de gestionarea catedrelor în contextul ajustărilor bugetare, precum și schimbările în normele de predare sau în structura salarială care au influențat deciziile cadrelor didactice. Aceste elemente, combinate cu constrângerile logistice ale zonei rurale — în special distanțele mari între locațiile de predare —, contribuie la menținerea unor rate ridicate ale insuficienței personalului calificat în clasele gimnaziale și liceale.
În acest cadru, importanța reorganizărilor și a strategiilor de sustenabilitate în sistemul de învățământ devine evidentă. Este necesară o analiză atentă a modalităților prin care se poate asigura o alocare rațională a resurselor, precum și investiții concrete în formarea continuă a cadrelor didactice, pentru ca orele să fie predate în condiții adecvate de competență și profesionalism. În final, obiectivul rămâne acela de a garanta elevilor un proces educațional consistent, cu profesori competenți pentru fiecare disciplină, indiferent de zona în care își desfășoară activitatea, astfel încât să se respecte standardele de calitate ale învățământului și să se consolideze încrederea în sistem.
