Planul de vânzare al Cupei Mondiale este o măsură prea agresivă pentru Infantino
Gianni Infantino descrie proiectul ca pe o democratizare a fotbalului, însă anunțul Fifa privind vânzarea de participații în competițiile fotbalistice – inclusiv la Cupa Mondială – către investitori privați prin intermediari ai unor figuri politice din Statele Unite, a fost întâmpinat cu surpriză, indignare și reacții vehemente din partea suporterilor, a actorilor politici și a autorităților fotbalistice regionale. Principalul argument al demersului este acordarea a 20 de milioane de dolari (aproximativ 15 milioane de lire sterline) către toate federațiile membre pentru dezvoltarea jocului, sumă ce ar fi disponibilă odată cu finalizarea înțelegerii. Acest pas reprezintă cea mai curajoasă mutare a unei conduceri conduse de Infantino în ultimul deceniu, în calitate de președinte al forului mondial, și marchează o concentrare durabilă a puterii, precum și creșterea oportunităților financiare pentru investitori.
Întrebarea rămâne: de ce se simte Infantino suficient de puternic pentru a avansa un proiect atât de contestat și la ce consecințe ar putea să conducă? Un prim argument în favoarea acestui plan este nivelul de sprijin acumulat în rândul statelor din Africa, din partea comunităților din Asia și din regiunile americane, care au beneficiat financiar de pe urma unor politici promovate de administrația sa. În mod concret, curentul de decizii include extinderea Cupei Mondiale la 48 de echipe, creșterea veniturilor din contracte comerciale și de televiziune pe care Fifa le gestionează, precum și un program de finanțare anuală în valoare de milioane de dolari către țările membre. Aceste evoluții au creat o bază de susținere destul de solidă, suficientă pentru a conta într-un proces de voturi.
Dincolo de validitatea economică, latinitatea politică a acestei inițiative apare sprijinită și de o rețea de relații privilegiate: Infantino a consolidat legături cu figura publică din Statele Unite prin diverse acțiuni vizibile, inclusiv inaugurarea unui premiu pentru pace asociat cu numele președintelui american, deschiderea unui birou Fifa în imobilul Trump Tower din New York și păstrarea Trofeului Club World Cup în spațiul Oval al Casei Albe la una dintre apariții protocolare. În această linie, parteneriatele comerciale dintre Fifa și investitori privați, ca Thrive Capital, condus de Josh Kushner, și asistența consilierilor de profil, au fost puse în evidență ca elemente-cheie în strategia de finanțare a proiectului. Un alt actor important în peisaj este Greg Maffei, fostul președinte al Liberty Media, care a contribuiri în trecut la finanțări politice și care este indicat ca un consilier comercial de seamă în cadrul negocierilor.
Este de menționat că planul de reforme a fost conceput într-un context în care Complexitatea administrativă a fotbalului modern cere noi modele de finanțare și de management, iar Insula de putere a conducerii actuale poate facilita implementarea unor decizii contencioase, uneori fără consultarea extensivă a membrilor. În cazul în care proiectul va trece de votul Adunării Generale, efectele ar putea fi semnificative pentru întreaga structură a conducerii fotbalului internațional și pentru distribuția resurselor financiare la nivel global. Susținătorii ar putea vedea în această mutare un articol important în procesul de consolidare a capacitatii de dezvoltare a competițiilor, în timp ce criticii avertizează cu privire la riscul concentrării excesive a puterii în mâinile unei birocrații sportive și la impactul potențial asupra echilibrului dintre federații.
Pentru publicul pasionat de fotbal, întrebările cheie rămân deschise: cât de transparent va fi procesul de partajare a fondurilor, în ce măsură investitorii vor influența deciziile sportive, și ce garanții există că interesele dezvoltării competițiilor vor prevala în fața intereselor comerciale? În același timp, perspectiva de creștere a veniturilor pentru federațiile membre poate susține asfaltarea noilor proiecte locale și programe de dezvoltare, în vreme ce feedback-ul din rândul comunităților este așteptat să ofere un ghid pentru modul în care astfel de reforme ar trebui implementate în mod responsabil, cu un impact real asupra marii baze a fanilor din întreaga lume. În final, opțiunea de a implica investitori privați în structura fotbalului mondial deschide un ciclu de discuții despre cât de mult poate sau trebuie să se regândească modelul de guvernanță, pentru un sport conectat la realitățile economice ale timpurilor noastre, fără a compromite valorile fundamentale ale fair-play-ului, integrității și competitivității.
