Pierderea mirosului poate ascunde o problemă gravă de sănătate

Pierderea mirosului poate semnala un risc crescut cardiovascular, indică un nou studiu publicat în Jurnalul Asociației Americane a Inimii

Un studiu amplu, realizat pe o perioadă de până la 12 ani, sugerează că scăderea capacității olfactive poate avea asocieri semnificative cu riscul de afectare a inimii, în special de insuficiență cardiacă. Cercetarea, relevată în contextul interesului crescut pentru tulburările olfactive în urma pandemiei de COVID-19, arată că un procent important dintre adulți poate trece prin modificări ale simțului olfactiv încă din jurul vârstei de 50 de ani, iar odată cu înaintarea în vârstă, această problemă afectează o parte tot mai mare a populației. În cadrul studiului, se subliniază faptul că fenomenele olfactive pot, în timp, să devină relevante pentru evaluarea riscului cardiovascular la nivel de populație.

Studiul a analizat datele a 2.537 de adulți cu vârste între 70 și 79 de ani, fără boli cardiace diagnosticate inițial, din orașele Pittsburgh și Memphis, din Statele Unite. Participanții au fost monitorizați pe o perioadă care a putut ajunge la 12 ani, beneficiind de teste standardizate de identificare a unui set de 12 mirosuri, fiecare răspuns corect acordând un punctaj. Pe baza rezultatelor, cercetătorii au clasificat participanții în trei grupe reprezentate de nivelul de percepție olfactivă: slab, moderat și bun.

În timpul perioadei de urmărire, au fost monitorizate evenimente cardiovasculare majore, printre care infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, angina și insuficiența cardiacă congestivă. Datele indică faptul că persoanele cu un simț al mirosului redus au înregistrat un risc cu aproximativ 30% mai mare de a dezvolta insuficiență cardiacă congestivă, comparativ cu cei care au menținut o claritate olfactivă bună.

„Nu este încă pe deplin clar dacă pierderea mirosului contribuie direct la apariția bolilor cardiace sau dacă semnalează doar o predispoziție către acestea”, a spus dr. Honglei Chen, autorul principal al cercetării și profesor la Michigan State University College of Human Medicine. Această distincție rămâne în continuare un obiect de cercetare, iar autorii explorează mai multe ipoteze pentru a explica legătura observată.

Printre posibilele explicații se află atât aspecte biologice, cât și unele comportamentale. Una dintre teorii sugerează că degradarea simțului olfactiv ar putea reflecta modificări vasculare, cum ar fi îngroșarea arterelor sau acumularea de plăci, fenomene asociate cu ateroscleroza — un mecanism central al bolilor cardiace. O altă ipoteză se referă la alegerile de stil de viață: persoanele cu olfactiv deficitar ar putea adopta în mod repetat obiceiuri alimentare mai puțin sănătoase, care, pe termen lung, cresc riscul cardiovascular.

Specialiștii subliniază că atât declinul olfactiv, cât și insuficiența cardiacă sunt fenomene legate în mod tradițional de îmbătrânire, însă prezența lor simultană poate sugera o acelerare a proceselor biologice la unii oameni. În opinia autorilor, pierderea mirosului poate funcționa ca un potențial marker timpuriu al deteriorării stării de sănătate, anticipând apariția simptomelor evidente ale afecțiunilor cardiace.

În acest context, cercetarea sugerează că un test olfactiv simplu ar putea, în viitor, să ajute la identificarea persoanelor cu risc crescut de boli cardiovasculare, oferind o potențial fereastră pentru intervenții preventive înainte ca simptomele să devină evidente. Profesioniștii subliniază importanța monitorizării atentă a schimbărilor subtile din sănătate și a controalelor medicale regulate, inclusiv raportarea simptomelor aparent minore, cum ar fi modificările de miros, în evaluările preventive.