Pensionarii italieni aleg tot mai mult să îmbătrânească în România, în căutarea unui trai accesibil
România se conturează tot mai mult ca o destinație fiscală preferată pentru o categorie semnificativă de pensionari italieni care aleg să își futuresbătorească rezidența în străinătate. Sistemul de impozitare românesc aplică o cotă fixă în valoare de 10% la pensii, iar o parte din venitul lunar poate beneficia de scutire, în condițiile existente, ceea ce poate duce la o presiune fiscală efectivă mult mai redusă decât în țara de origine. În mod practic, plafonul unei pensii nete lunare în cea mai mare parte a cazurilor este stabilit astfel încât să ofere o marjă de venituri mai mari, în timp ce contribuțiile obligatorii rămân limitate la praguri clare. Existența acestei facilități poate varia în funcție de situația fiecărui pensionar și de cadrul tratativelor între România și Italia, precum și de prevederile aplicabile în cazul provenienței terenului de rezidență.
Sistemul românesc aplică un regim de impozitare forfetară la pensii, care poate fi considerat mai favorabil decât structura progresivă pe care o utilizează Italia. Potrivit reglementărilor, partea anuală a pensiei care se situează deasupra unui plafon stabilit se supune impozitării, în timp ce suma lunară scăzută sub acel prag poate să nu suporte impozit. În plus, o contribuție de asigurare socială pentru sănătate este adăugată la partea suprasalarială, dar această contribuție este dedusă din baza de impozit, influențând astfel cota efectivă aplicată surplusului de venit. În practică, aceasta poate reduce cota reală de impozitare a venitului din pensie, dacă se ia în calcul deducerea relevantă.
În exemplele ipotetice, pentru o pensie brută de patru mii de lei pe lună, estimările indică un total de retenții de aproximativ două sute de lei, rezultând o pensie netă în jur de trei mii opt sute de lei, ceea ce corespunde unei presiuni fiscale efective de aproximativ patru milisprezece sutimi. Desigur, aceste valori pot varia în funcție de felul în care este aplicat regimul de scutire și de alte deduceri sau facilități disponibile.
Nu toți pensionarii din Italia pot beneficia de aceleași avantaje. Convenția de evitare a dublei impuneri dintre cele două țări stabilește reguli specifice în funcție de sectorul în care au lucrat anterior. Pensionarii din sectorul privat pot fi impozitați în România după schimbarea domiciliului fiscal, iar Casa italiană de pensii poate vira indemnizația brută, fără rețineri la sursă. Cei care au fost angajați în sectorul public, cum ar fi profesorii sau personalul medical, pot rămâne supuși impozitării la sursă în Italia, cu excepția situațiilor în care dețin dublu cetățenie sau alte condiții speciale.
Pentru a beneficia de regimul fiscal românesc, este necesar ca pensionarul să locuiască în România cel puțin 183 de zile pe an, în mod neîntrerupt sau nu, iar acest lucru poate necesita un contract de închiriere sau un act de proprietate înregistrat la autoritățile fiscale locale. De asemenea, înscrierea în Registrul italienilor rezidenți în străinătate (AIRE) trebuie efectuată în termen de 90 de zile de la mutare. În ceea ce privește procedura administrativă, cererea de aplicare a regimului fiscal românesc trebuie să fie însoțită de formulare specifice depuse către instituțiile competente din Italia.
Costul vieții în România este, în general, mai scăzut decât în Italia, cu excepția zonelor centrale ale marilor orașe. În orașele mari din interiorul țării, chiriile pentru apartamente cu unul sau două camere pot varia, în funcție de cartier, între sume moderate, iar cheltuielile pentru o masă la un restaurant mediu pot fi mult mai accesibile decât în multe orașe din Peninsulă. O pensie lunară netă apreciată în jurul a 1.500 de euro, împreună cu facilitățile fiscale, poate susține un stil de viață confortabil în multe zone ale României, în contrast cu costurile din anumite orașe italiene.
Este important de subliniat că aceste observații reflectă modele generale și nu garantează o situație universal valabilă pentru toate cazurile. Dincolo de aspectele fiscale, decizia de relocare implică luarea în considerare a mai multor variabile, inclusiv accesul la servicii medicale, calitatea vieții, infrastructura locală și coordonarea cu autoritățile fiscale pentru a asigura conformitatea cu reglementările relevante. În final, fiecare pensionar analizează cu atenție opțiunile disponibile, pentru a opta pentru varianta care poate oferi stabilitate financiară și un stil de viață armonios în noile condiții de rezidență.
