Pensionarea în România: calendarul pentru femei până în 2035

Calendarul pensiilor stabilit de cadrul legal al sistemului public fixează, în funcție de luna și anul nașterii, momentul în care poate fi inițiată solicitarea pentru pensia de limită de vârstă. În anul 2026, femeile născute în februarie 1964 se pot pensiona în septembrie, cu vârsta standard de 62 de ani și 7 luni și cu un stagiu complet de cotizare de 33 de ani și 6 luni. Pentru lunile octombrie și noiembrie ale aceluiași an, pot ieși la pensie femeile născute în martie și aprilie 1964, acestea având aceeași vârstă standard de pensionare, dar cu un stagiu complet de cotizare de 33 de ani și 7 luni. Dincolo de situația anului 2026, statul prevede o creștere treptată a vârstei normale de pensionare în anii următori. Astfel, în 2027, vârsta de pensionare este estimată la 62 de ani și între 8 și 9 luni, în timp ce în 2028 se prognozează 62 de ani și 10 luni, iar în 2029 pragul urcă la 62 de ani și 11 luni. Din anul 2030, vârsta standard de pensionare este stabilită la 63 de ani, iar stagiul complet de cotizare ajunge la 35 de ani.

Calendarul indică, de asemenea, majorări suplimentare ale vârstei de pensionare după 2030. Între 2031 și 2032, vârsta standard crește treptat de la 63 de ani și 4 luni până la 63 de ani și 11 luni. În 2033 pragul se ridică la 64 de ani, iar în 2034 la 64 de ani și 11 luni. Începând din ianuarie 2035, femeile născute în ianuarie 1970 ating vârsta de pensionare de 65 de ani, echivalentă cu nivelul stabilit pentru bărbați. În prezent, cadrul legal menține ca stagiu minim de cotizare 15 ani, iar cel complet ajunge la 35 de ani. Odată cu încheierea ciclului de creștere în ceea ce privește vârsta standard de pensionare, legea prevede posibilitatea ca atât vârsta de pensionare, cât și perioadele de cotizare să fie ajustate în funcție de evoluția speranței de viață, imitând astfel tendințele demografice ale societății. În contextul acestei dinamici, viitoarele modificări vizează menținerea echilibrului financiar al sistemului și asigurarea unei treceri treptate către noile repere, pentru a facilita planificarea financiară a cetățenilor aflați în pragul ieșirii la pensie.