Oamenii de știință susțin identificarea unei schițe necunoscute a Annei Boleyn
O echipă de informaticieni afirmă că a identificat o schiță necunoscută până acum a Annei Boleyn, folosind tehnologia de recunoaștere facială aplicată unei colecții celebre de portrete din perioada Tudor, conform BBC. Anne Boleyn a devenit a doua soție a lui Henric al VIII-lea în 1533, însă domnia ei a fost de scurtă durată, aproximativ trei ani. A fost acuzată de adulter, incest și trădare și a fost executată. Toate portretele pictate ce o au ca subiect au fost realizate după moartea sa, ceea ce a creat un mister în legătură cu înfățișarea ei reală și a transformat imaginea acesteia într-un obiect de fascinație și dezbatere ce durează secole. Echipa de cercetare, condusă de Universitatea din Bradford, susține că descoperirea este incitantă și că metodologia folosită ar putea fi adaptată pentru a sprijini investigații suplimentare în domeniul artei. Însă comunitatea istoricilor de artă privește cu scepticism această inițiativă, iar opiniile sunt împărțite.
Lipsa unui portret pictat în timpul vieții de referință, în care să poată fi creionat un chip absolut cert, rămâne un impediment major în stabilirea unei iconografii autoritare a lui Anne Boleyn. Dr. Charlotte Bolland, curator senior pentru cercetare și colecții din secolul al XVI-lea la National Portrait Gallery, care acționează independent de cercetarea recentă, subliniază această dificultate: „nu există un portret amplu, sigur, realizat în timpul vieții sale, pe care să îl putem folosi ca reper” și adaugă că domnia ei nu a fost suficient de lungă pentru a genera o iconografie stabilă, plus faptul că există posibilitatea ca unele reprezentări să fi fost distruse deliberat. În lipsa unor piese confirmate din timpul său, există reprezentări realiste, însă adesea contestate, inclusiv schița care poartă numele Annei încrustat în cadrul său, aflată în colecția de desene a curții Tudor.
Desenele menționate fac parte dintr-o colecție prețioasă, alcătuită din desenele realizate de maestrul Hans Holbein cel Tânăr, care aparțin în prezent Royal Collection Trust. Mulți istorici de artă moderni, printre care și Dr. Bendor Grosvenor, acceptă că eticheta aplicată acestui desen este corectă și văd în el o reprezentare contemporană a Annei Boleyn, care ar fi supraviețuit până în prezent. Însă există și voci contestatare, care susțin că eticheta ar fi fost plasată greșit sau că desenul arincepând într-o altă identitate. În pofida acestor opinii divergente, majoritatea cercetătorilor își bazează credința pe dovezi scrise: ceea ce se crede în mod persuasiv este că în colección-ul desenele lui Holbein se află un portret al Annei Boleyn, fie într-o formă sau alta, ascuns în rândul altor schițe ale curții.
Aici intervine rolul recunoașterii faciale: poate această tehnologie să dea răspunsul despre adevărata înfățișare, extrăgând imaginea corectă din colecție, fără a se lăsa ghidată de etichetele existente? „Analizăm o serie de desene, pe care le comparăm apoi prin intermediul unui algoritm de învățare automată”, explică profesorul Hassan Ugail, specialist în calcul vizual la Universitatea din Bradford. Sistemul informatic a convertit toate copiile digitale ale desenelor din colecția Holbein în formate compatibile și le-a supus unei serii de verificări comparative, încercând să identifice trăsături comune, suficiente pentru a reprezenta o imagine coerentă a subiectului. În acest fel, cercetătorii urmăresc să neutralizeze eventualele prejudecăți umane asociate cu etichetarea desenelor și să ofere o nouă modalitate de a interpreta sursele vizuale din perioada Tudor.
Procesul, pe cât este de promițător, rămâne în studiu și deschide discuții privind aplicabilitatea sa în istoria artei. Un punct important este acela că rezultatele pot ridica întrebări despre stabilitatea identității unui portret, despre exactitatea datelor provenite din colecții vechi și despre modul în care tehnologia poate complementa analiza istorică tradițională. Experții avertizează că, deși tehnica poate oferi perspective noi, concluziile trebuie tratate cu prudență, întrucât factorii de reproducere, întârzierea restaurărilor sau intervențiile trecute pot influența observațiile digitale fără a reflecta cu exactitate aspectul inițial al subiectului.
În curatedle discuții despre identitatea Annei Boleyn, această inițiativă ridică, totodată, întrebări pertinente despre responsabilitatea etică a folosirii inteligenței artificiale în cercetarea istorică. Sa privească cu claritate la utilitatea potențială a metodelor, dar să nu înlocuiască conservarea critică, interpretarea contextuală și conservarea obiectelor originale. Până în prezent nu a fost anunțată o concluzie finală privind identitatea exactă a desenului analizat sau dacă rezultatele vor conduce la o reconstrucție definitivă a imaginii Annei Boleyn. Ce este sigur este că această colaborare dintre matematică, informatică și istoria artei deschide o fereastră nouă către modul în care tehnologia poate sprijini cercetările despre Figuri istorice, în timp ce comunitățile academice continuă să evalueze cu vigilență datele, metodele și implicațiile acestor demersuri. În măsura în care cercetarea avansează, se poate deschide o cale pentru investigații similare în alte colecții de desene sau picturi din epoca Tudor, precum și în alte perioade istorice, unde identitatea subiectului rămâne compromisă de lipsa unor reprezentări directe din timpul vieții sale.
