Norvegia reia exploatarea a trei zăcăminte de gaze închise în secolul trecut pentru a crește livrările către Europa
Guvernul de centru-stânga al Norvegiei a anunțat marți reluarea producției la trei zăcăminte din Marea Nordului, respectiv Albuskjell, Vest Ekofisk și Tommeliten Gamma, cu obiectivul ca activitatea să reia în 2028, la patru decenii de la ultimele exploatări de gaze. Informația a fost consemnată de Financial Times și marchează o decizie strategică în contextul necesităților energetice ale Europei, în special ale Germaniei și Regatului Unit, mari clienți ai Norvegiei.
Această hotărâre a aprins un val de reacții contradictorii. Pe de o parte, ecologiștii și câteva formațiuni din opoziție susțin că extinderea producției ar contravine obiectivelor de reducere a emisiilor și de tranziție către surse mai curate. Pe de altă parte, susținătorii guvernamentali argumentează că reluarea extracției este menită să asigure un nivel constant de livrări pentru piața europeană, în special pentru Germania și Marea Britanie, două dintre cele mai importante destinații pentru gaze naturale norvegiene.
Ministrul norvegian al Energiei, Terje Aasland, a subliniat în mod repetat importanța acestui demers în contextul securității energetice a Europei. El a explicat că producția de petrol și gaze din Norvegia contribuie la stabilitatea aprovizionării pe termen lung, iar dezvoltarea de noi zăcăminte în Marea Nordului poate susține livrări constante în anii ce vor urma. Citatul său reflectă și efectele geopolitice ale actualelor crize, de la invazia Rusiei în Ucraina până la tensiunile în Orientul Mijlociu, care au reafirmat necesitatea unor surse energetice sigure și diversificate pentru statele din Europa.
Nu în ultimul rând, analiza României asupra situației relevă rolul Norvegiei ca principal producător de petrol și gaze din Europa de Vest, care a înlocuit Rusia în calitatea de furnizor major pentru multe state continentale. În această lumină, Oslo pare să își consolideze poziția ca furnizor democrați și de încredere, într-un context în care Bruxellesul este privit cu un anumit interes în negocieri transfrontaliere. Această strategie se confruntă, totodată, cu presiuni din partea mediului politic și civic, care atrag atenția asupra echilibrului între securitatea energetică și angajamentele climatice, într-un peisaj european în continuă schimbare.
