MUCENICII, HOTARUL DINTRE IARNĂ ȘI VREMEA CALDĂ. CARE SUNT TRADIȚIILE ȘI OBICEIURILE ACESTEI SĂRBĂTORI

În ziua Măcinicilor sau Mucenicilor se află hotarul dintre iarnă şi vară, dintre zilele aprige ale Dochiei şi cele călduroase ale Moşilor. În această zi s-au suprapus două sărbători de înnoire sezonieră a timpului: ultima zi a Babei Dochia când, conform tradiţiei, aceasta moare şi se preface în stană de piatră, şi prima zi a Moşilor, jertfiţi şi transformaţi în cenuşă pe rugul funerar, pentru dreapta lor credinţă.

Credincioşii ortodocşi îi prăznuiesc pe 9 martie pe cei 40 de mucenici, ostaşi în armata romană din vremea împăratului Liciniu (308-324), care au fost omorâţi prin chinuri în Sevastia Armeniei, fiindcă nu au vrut să renunţe la credinţa creştină. Conducătorul lor militar se numea Agricola, un aspru luptător împotriva creştinilor. Aflând că 40 de ostaşi din subordinea sa au refuzat să se închine idolilor, fiind creştini, le-a ordonat să-şi lase credinţa. În numele celor 40 a răspuns Chirion, cel mai mare în grad dintre ei: “Cum am luptat şi am biruit pe vrăjmaşi, pentru împăratul pământesc, tot aşa vom lupta şi pentru Împăratul ceresc, împotriva vrăjmaşilor Lui“.  

Pentru că nu a putut să-i convingă să renunţe la credinţă, Agricola a ordonat ca toţi cei 40 de tineri ostaşi să intre dezbrăcaţi în lacul Sevastia, care, în acea perioada a anului, era aproape îngheţat. Unul dintre ei nu a rezistat şi a ieşit din apă, dar intrând în baia caldă cu care erau ademeniţi cei din lac a murit. Numărul mucenicilor s-a completat cu unul dintre temniceri care, văzând tăria martirilor, s-a declarat şi el creştin şi a intrat în lac, alături de ceilalţi. În acea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. În zori, au fost scoși vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor și au fost lăsați să-și dea sufletele.    Martirajul celor 40 de soldați creștini – Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton si Aglaie – semnifică dăruirea totală față de Hristos.   

Ziua de 9 martie, când Biserica Ortodoxă sărbătorește pe cei 40 de Mucenici uciși în Sevastia, are pentru spiritualitatea populară o conotație aparte. În ziua de 9 martie, în toate comunitățile rurale era obiceiul de a se scoate plugul la arat.    După ce plugul era trecut prin foc de către fierarul satului, era reparat, curățat și purificat iar între plugari se încheiau înțelegeri pentru întovărășire la arat, în dimineața acestei zile plugul era scos în fața casei în mod festiv. Acesta era momentul ce deschidea, de fapt, ciclul sărbătorilor de primăvară, presărat cu numeroase obiceiuri.    

După tradiția creștină, sfinții martiri au fost 40, după cea geto-dacică, au fost 44, atâtea fiind și zilele dintre 9 Martie și 23 Aprilie. În unele zone, există până astăzi credința, ca acești sfinti au fost 44. Folcloristul Simion Florea Marian a tipărit o legendă, din Fratautul Vechi – Moldova, unde se vorbește de ziua celor 44 de Sfinți. Potrivit tradiției populare, în această zi, femeile fac mucenici în formă de opturi. Aceștia sunt duși la biserică pentru a fi binecuvântați și apoi sunt consumați în familie. Un important aspect al acestei sărbători este tradiția de a se bea 40 sau 44 de pahare de vin.

Se crede că acest vin reprezintă sângele vărsat al mucenicilor. Totuși se pare că este o tradiție păgână și considerată o injurie. Este recomandat să se guste din vin roșu și persoana respectivă va avea putere de muncă pe tot parcursul anului.  
În ziua mucenicilor, în credința populară, se deschid mormintele și porțile Raiului, iar gospodinele fac, în cinstea Sfinților Mucenici, 40 de colaci numiți sfinți, mucenici sau bradosi. În Moldova, aceștia au forma cifrei 8, o stilizare a formei umane, și sunt copți din aluat de cozonac, apoi unși cu miere și nucă. În Dobrogea, se păstrează aceeași formă antromorfică, dar mucenicii sunt mai mici și sunt fierți în apă cu zahăr, cu scortișoară și nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncați Sfinții Mucenici. În Muntenia, pe lângă bradoșii obișnuiți, se face o Uitată pentru morți, un mucenic mai mare, dar orb, pe care copii îl joacă în jurul focului și care este dedicat celor morți care pe timpul anului au fost uitați.     Obiceiurile din ziua de 9 martie formează un scenariu ritual specific Anului Nou: prepararea alimentelor rituale (Sfinţi, Sfinţişori, Bradoşi), beţia rituală atestată de tradiţia populară, deschiderea mormintelor şi porţilor Raiului pentru revenirea spiritelor printre cei vii, aprinderea focurilor în curţi şi grădini, în faţa caselor şi pe câmp, purificarea oamenilor şi vitelor prin stropirea cu apă sfinţită, bătutul pământului cu maiurile pentru alungarea frigului şi scoaterea căldurii, aflarea norocului în noul an prin prepararea turtei de Măcinici, retezatul stupilor şi tăierea primelor corzi de viţă de vie.