Moțiunea lui Grindeanu văzută de pe Podul Calicilor
„La noi a trecut moțiunea asta încă de când am votat la parlamentare. Am luat țeapă! Io, la alegeri, am fost un bou: am zis că să aleg USR-ul, că p-ăștia nu-i alesesem niciodată. Bine, a mai contat și șprițu’, că m-a dus cumătru’, ăla de-i președinte la filială, la județ, să mă îmbete înainte. Și am crezut că e alternativă bună, plus că alcoolul, știi, dă curaj. Așa am votat USR-ul la Teleorman, de m-au înjurat și mă înjură toată comuna. Din homosexual și omu’ nemților nu mă mai scoate nimenea”. Petrică, un om gros, cu șapcă alunecată pe ceafa asudată, cară de la dubă snopi de ceapă verde și usturoi. Vine la piața Rahova de ani buni, vede clar care e adevărul cu politica. Știe cu cine ține lumea, ca la fotbal, indiferent de care parte a tarabei stă. Acum vorbește de precupeți și de moțiunea care se transmite în direct, „la radio și teve, la ăla din colț, de are magazin de pui și brânză”. „Eu ca eu, am zis, sunt prost. Da’ și ăilalții… unul cu PSD (eu cred că au votat mai mulți cu PSD, dar le-a fost rușine să zică), vreo trei cu PNL – ăștia sunt de Giurgiu, au băgat ceva primarii, n-are cum, altfel – restul cu Șoșoacă și AUR. Au luat, toți, țeapă. Și toți ne-am mai luat-o în bot cu ciudatul ăla de Georgescu”, face Petrică sumarul politic. Omul bate vreo patru-cinci cruci mari, și își amintește cum prinsese „febra lu’ Georgescu” pe toate chivuțele și pe toți martalogii de prin sărăcia tarabelor: „Nu conta că ai ales PSD sau PNL, toți – și eu, prostul – în amor după Georgescu. Și țigăncile alea, de vând ciorapi și role, erau moarte după gușter…”. Povestea rămâne în aer. Pe un ecran trece Bolojan înconjurat de microfoane. Nu zice nimic, nu răspunde niciunei întrebări, chit că se vorbește de niște bani dați secret în ultima ședință de Guvern sau de oferte înaintate unor parlamentari ca să nu voteze moțiunea. „Iote-al dracu’. Ce fățos, ce important se dă”, mârâie Petrică. Și, parcă de față cu premierul, zbiară la vitrina de după care e pus televizorul pe care se transmite în direct votarea din Parlament, de sperie de moarte o strânsură de băbuțe care jinduia la o grămăjoară de roșii vândute cu 25 de lei kilul: „Bă, nesimțitule! Bă, hoțule! Bă… cum îi zice lu’ ăla?… bă, Șrek. De ce ai tăiat, bă, banii la bătrâni?”. Piața se oprește ca în secunda aia când pornește cutremurul. Apoi, se mișcă din nou: doar discuțiile sunt repezi. Lumea toată îi dă dreptate lui Petrică. Moțiunea, clar, la populație, pare să treacă fără probleme.Oana Gheorghiu și tanti Ioana „de la Pantofi”Mult înainte de Războiul de Independență, în locul unde astăzi se întinde cartierul Rahova se afla Podul Calicilor. În limbajul de atunci străzile aveau nume de „poduri”, iar denumirile lor erau inspirate de locuitori sau de trăsăturile zone
