Messi și evoluția sa, după ce a parcurs 47% din Cupa Mondială
Dacă Argentina vrea să devină prima națiune care apără cu succes trofeul mondial de la Cupa Mondială din 1962 și doar a treia din istorie, atunci Lionel Messi va fi în centrul acestei speranțe. În acest turneu, fotbalistul în vârstă de 39 de ani a strălucit la al șaselea său Campionat Mondial, stabilind un record comun cu Cristiano Ronaldo și Guillermo Ochoa, marcând opt goluri și oferind trei pase decisive. În timp ce Messi conduce în goana după Gheara de Aur, în fruntea clasamentului alături de atacantul francez Kylian Mbappe, audiența globală a găsit totuși la el o imagine diferită decât pe cea a debutului său la Barcelona în 2003.
Argentina se va afla față în față cu Anglia într-o semifinală programată miercuri, la ora 20:00, pe stadionul din Atlanta, moment în care atenția se va concentra din nou asupra lui Messi. Majoritatea jucătorilor experimentează o perioadă de recul; în schimb, el a găsit modalități de adaptare care să-i permită să rămână în fruntea jocului pe o scenă unde această competiție a fost mereu în urmărirea lui. În acest Mondial, Messi produce mai mult prin creație decât prin deplasare, având 33 de șuturi și 21 de ocazii create, un total de 54 de intervenții per total care nu s-a mai repetat din era Maradona, în 1986. A reușit asta în pofida faptului că parcurge 47% din distanța totală alergată de ceilalți jucători din teren, procentajul cel mai mare în rândul jucătorilor din afara porții. Media de mișcare a lui Messi, în timp ce a jucat cel puțin 20 de minute, este de 8,2 kilometri pe 90 de minute, cea mai scurtă dintre toți cei care au evoluat în turneu. Nici statistica nu se oprește aici. El efectuează în medie doar 2,7 sprinturi pe meci, față de 5,3 acum patru ani. England va trebui să facă ceva ce doar Polonia a reușit în ultimele 15 apariții ale lui Messi la Mondial: să-l oprească din a marca sau a genera pase decisive. În acele 15 meciuri, are 16 goluri și șapte assisturi.
De la debutul său la Barcelona, la 16 ani, într-un meci amical cu Porto, evoluând pe banda dreaptă, driblând des și tăindu-se deseori spre interior, Messi s-a reinventat de cel puțin cinci ori, ajungând să fie ceea ce este astăzi pentru naționala Argentinei și pentru lotul Inter Miami. De ce l-a mutat Guardiola pe Messi de pe banda dreaptă? Când Ronaldinho, pe atunci cel mai râvnit jucător din lume, l-a văzut pentru prima dată cum se antrenează, a prezis că „va fi cel mai bun”. La două decenii distanță, în august 2005, Messi și-a făcut intrarea în lumina reflectoarelor în cadrul Trofeului Joan Gamper împotriva lui Juventus. Era atât de impresionant încât Fabio Capello, antrenorul lui Juventus, s-a zvonit că ar fi încercat să-l transfere. Până la 21 de ani, în perioadele în care Ronaldinho se retrăgea, antrenorul Frank Rijkaard a clarificat ce avea nevoie echipa de la el: „Să fie în centrul acțiunii, cu cât atinge mingea mai des, cu atât este mai bine pentru echipă.”
Primul adjudecat schimb De la începutul mandatului lui Pep Guardiola, în 2008, partea dreaptă a terenului a devenit culoarul de acces preferat al argentinianului, drumul său privat spre gol. Motivația mutării din banda dreaptă a fost în principal defensivă: nu se întorcea să ajute în defensivă, iar fundașul stânga al echipei adverse întâmpina probleme. Însă Catalanul a înțeles că Messi avea întotdeauna capacitatea de a se adapta perfect la dinamica jocului și, odată cu această mutare strategică, a deschis o nouă eră a contribuțiilor sale la construcția jocului, echilibru în joc și eficiență ofensivă pe catalizatorul central al echipei. De-a lungul anilor, această schimbare a devenit un element definitoriu pentru modul în care Messi poate influența în altă parte a terenului, valorificând agilitatea, viziunea și precizia sa tehnică în spațiul central. Prin evoluție, el a reușit să rămână în prim-planul fotbalului mondial, demonstrând o adaptabilitate remarcabilă la cerințele unui sport în continuă schimbare.
