Messi a demontat tacticile Angliei la pauză și în timpul meciului
Englezii se mândresc cu o forţă fizică remarcabilă, așa încât ar fi fost firesc să întâlnească un jucător de 39 de ani care-și petrece majoritatea timpului pe teren făcând multe pași de mers. Însă lucrurile nu s-au petrecut așa simplu în semifinala Cupei Mondiale, disputată în Atlanta. Lionel Messi, departe de nivelul său fizic de altădată, compensează prin inteligența sa în joc, iar în momentul în care Anglia a cedat inițiativa din cauza epuizării și a schimbărilor tactice operate de antrenorul lui Dortmund, Thomas Tuchel, veteranul argentinian a avansat pe teren cu autoritate și a funcționat ca un adevărat antrenor pe teren pentru echipa națională a sărbătorilor de sud-americane. Așadar, cum a reușit Messi să identifice și să exploateze deficiențele Angliei pentru a aduce victoria Argentinei în fața publicului din Atlanta?
Momentul în care Argentina a prins rădăcini după startul unui meci intens al Angliei la începuturi. În prima repriză, trupa lui Gareth Southgate a încercat să apese înalt, accentuând pressingul pe centralii argentinieni. Secundați de rapidii de pe banda dreaptă, Anthony Gordon și Morgan Rogers au fost caracterizați printr-o presiune orientată spre contracararea serviciilor către fundașii laterali, în vreme ce portarului Emiliano Martínez și apărătorilor centrali, Cristian Romero și Lisandro Martinez, li s-a părut că pasajele cele mai simple se deschid pe centrul terenului. Pentru Argentina, drumul simplu părea să treacă prin mijloc, însă jocul de pase simplificate i-a prins pe gazde într-o capcană în prima parte a meciului.
Jude Bellingham a fost poziționat mai adânc în teren decât era de așteptat de la o formație argentiniană, iar în loc să conducă presingul direct, el urma atent mișcările lui Enzo Fernández. Declan Rice făcea același lucru cu Alexis MacAllister, iar Elliot Anderson a fost asociat cu Messi. Englezii își propuseseră să intimideze Argentina, actualii deținători ai trofeului mondial, printr-o presiune fizică directă asupra jocului central, tipic pentru stilul lor echilibrat. Trio-ul mediu englez, încă plin de energie în primele momente, a avut un rol important în blocarea momentelor Argentinei, Anderson fiind destul de eficace în dueluri, sufocându-l pe Messi în spațiul imediat din fața lui.
Însă Messi, alături de Fernandez și Mac Allister, a început să-și regleze prezența în teren. Căpitanul Argentinei a adoptat o poziție mai retrasă, punându-i lui Anderson o dilemă: până unde să-l urmărească? Ritmul de „mers” aparent al jucătorului a fost un instrument de mare truc, fiindcă oaspeții au simțit degenerarea presiunii engleze, pe măsură ce oboseala a început să-și pună amprenta. Când jucătorii s-au coborât în apropierea balonului, Argentina a reușit să avanseze ca echipă, să-și regleze jocul pe un ritm comun și să-și creeze un oarecare control asupra ostilității din teren.
Goluri și revenire în timpul partidei: Anglia a deschis scorul prin Anthony Gordon în minutul 55, iar pentru o perioadă de o jumătate de oră a părut că deține inițiativa. Însă un egal remarcabil a fost găsit de Fernandez în minutul 85, când Messi a identificat zona din imediata apropiere a careului advers și a livrat mingea către el, într-un dispozitiv ce părea să dezlege construcția defensivă a adversarilor. Întorsătura finală a meciului a venit în prelungirile întâlnirii, când Lautaro Martínez a profitat de o centrare extrem de inspirată pentru a înscrie cu o lovitură de cap decisivă, închizând partida și aducând la pachet victoria Argentinei în fața publicului din America de Nord.
În ansamblu, jocul a evidențiat modul în care Messi, prin inteligență și viziune, a reușit să contracareze intensitatea fizică a Englezilor prin poziționări inteligente, pase inteligente și o înțelegere perfectă cu colegii din linia avansată. Pe fondul unei presiuni ridicate în primul repriză, Argentina a reușit să își regândească strategia, să-și adapteze jocul la tempo-ul adversarului și să profite de oboseala acumulată în tabăra britanică în a doua parte a meciului. Rezultatul final a plasat Argentina în avantaj, demonstrând că o echipă bine organizată, cu un lider de generație precum Messi, poate transforma o presiune inițială într-o victorie decisivă printr-un joc colectiv atent planificat, susținut de momente de inspirație individuală la momente cheie.
