MESAJUL TRANSMIS DE CONSTANTIN TUDOR, CETĂȚEAN DE ONOARE, PENTRU CELEBRAREA ZILELOR MUNICIPIULUI

Călărașiul se pregătește de sărbătoare. În acest an se împlinesc 428 de ani de atestare documentară și 190 de ani de când orașul nostru a devenit reședință de județ.

Prof. doctor Constantin Tudor, cetățean de onoare al Municipiului Călărași, ne-a transmis gândurile sale cu privire la acest eveniment care include o serie de activități ce vor fi organizate de Primăria și Consiliul Local Municipal în zilele de 22 și 23 septembrie.

”CĂLĂRAȘIUL DIN SUFLETUL MEU

Trăiesc în Călărași de peste o jumătate de veac. În anul 1962, când familia mea se stabilește aici, orașul de pe Borcea își păstra nealterat aspectul interbelic. Fosta stradă Știrbei, locul nostru de promenadă, arăta întocmai ca în cărțile poștale care circulă astăzi în spațiul virtual. Vitrinele fostului Cazinou Central, de lângă Primăria orașului, devenit, între timp, Cofetăria “Violeta”, ne încercau simțurile gustative multora dintre noi, prăjiturile având prețurile prea mari față de mărunțișul din buzunarele noastre. Aici, lângă clădirea fostului Hotel „Arcadia”, din Librăria de carte a lui Nea Nicu Rogozea, un pic-up Supraphon, cu difuzorul deasupra ușii, îi desfăta pe plimbăreții de pe “Corso” cu melodiile lui Constantin Drăghici, Aida Moga sau Luigi Ionescu.

În clădirea Teatrului comunal din parc, devenită între timp Cinematograful “Victoria” am văzut nenumărate filme cu actorii mei preferați de la acea vreme: Jean Marais, Gerard Barray sau Alain Delon. Fiind un cinefil înrâit de mic, nu pot uita cum vizionam la Cinema “Flacăra” un fim bun de peste trei ori, furișându-mă sub bară la ieșire, sub privirile îngăduitoare ale lui Nea Vilă. Din lunga serie de filme vizionate aici amintesc doar pe cele cu Winetou și lacrimogenul “În genunchi mă întorc la tine”, cu un Gianny Morandi aflat la prima tinerețe.

Am asistat pentru prima dată la un spectacol de teatru autentic pe scena fostului Cerc al subofițerilor, devenită, mai apoi, Casa Armatei. Aici am avut șansa să-i văd la lucru pe Ilie Mița, Alexe Oprescu, Sofia Susan și mai tânărul, pe atunci, George Grigorescu, cum în grădina Casei de cultură de vis a vis de Sfatul popular raional(actuala Prefectură) am urmărit mai multe spectacole ale formației “Triumf” și ale solistului Giuseppe Ștefan.

Tot atunci, la începutul anilor ’60, am vorbit pentru prima data la un telefon interurban de la Centrala de telefoane aflată tot pe Centru, lângă “Librăia Noastră“, a lui Nea Stroie.

Primele meciuri televizate le-am văzut la un televizor Tesla, care duminica funcționa “non-stop” la Clubul din Port, amenajat în fosta Gara construită aici la sfărșitul secolului al XIX-lea. Dacă făceai economii din puținii bani de buzunar și vroiai să îți cumpărai ceva de la Magazinul “Doi iepurași”, trebuia să te lași amețit de aroma de cafea adevărată de la Magazinul din colț, unde o râșniță veche scotea un zgomot care se auzea până în stradă, semn că sacii cu cafea parfumată încă erau plini.
După ce luam o înghețată pe băț din colț de la piață, dădeam o fugă până la Stop, unde sorbeam în viteză o bragă de la cei doi greci, care-și numărau necontenit mătăniile și ajungeam obosit acasă, aruncându-mă urgent în pijamale, fară să țin seama de dojana mamei că mă culc iarăși nemâncat. A doua zi dimineață, de la difuzorul din perete mă scula vocea inconfundabilă a lui Gabriel Cruțescu: “Aici Centrul de radioficare Călărași…”

Ca elev de gimnaziu și liceu am avut șansa să învăț în două clădiri emblematice ale Călărașiului: Școala generală nr. 2, care funcționa în localul fostului Liceu comercial din Piața Centrală și fostul Liceu teoretic nr. 2, actualul Liceu “Mihai Eminescu”. Banchetul de după Bacalaureat a fost organizat în Cantina Liceului agricol care funcționa pe atunci în fosta Cazarma a Regimentului 5 Călărași, în incinta căruia se afla și Monumentul ce a fost reamplasat mai târziu pe str. București.

Pot spune, fără să greșesc, că în cei peste 55 de ani de când viețuiesc în Călărași, orașul s-a schimbat pe nesimțite. A mai rămas ceva din frumusețea lui de altădată, grație câtorva clădiri de patrimoniu care au scăpat furiei comuniste. Se fac astăzi eforturi pentru a păstra ceva din farmecul orașului de pe Borcea, cu parcuri și spații pietonale noi, unde călărășenii se simt încă la ei acasă…

𝑷𝒓𝒐𝒇. 𝒅𝒓. 𝑪𝒐𝒏𝒔𝒕𝒂𝒏𝒕𝒊𝒏 𝑻𝑼𝑫𝑶𝑹”