Marțea Mare este a doua zi a Săptămânii Patimilor și are o încărcătură spirituală profundă, chemându-i pe credincioși la reflecție, curățire sufletească și pregătire lăuntrică pentru întâmpinarea Învierii Domnului. Este o zi în care accentul cade pe vigilență, înțelepciune și responsabilitate duhovnicească, printr-o pildă rostită de Mântuitorul Iisus Hristos și citită în cadrul slujbelor din această zi: Pilda celor zece fecioare.
Această parabolă este una dintre cele mai grăitoare despre cum trebuie să ne trăim viața în așteptarea Mirelui ceresc – adică a lui Hristos. Din cele zece fecioare care îl așteptau pe Mire, cinci erau înțelepte și aveau candelele pregătite, cu untdelemn din belșug, simbol al faptelor bune, al credinței lucrătoare și al harului. Celelalte cinci, numite nechibzuite, nu și-au adus untdelemn, iar când Mirele a venit, nu au fost pregătite să-l întâmpine și au rămas în afara ospățului. Prin această pildă, Biserica ne îndeamnă să nu trăim în nepăsare sau amânare, ci să fim mereu pregătiți sufletește, cu inima curată, cu credință vie și cu faptele noastre ca mărturie a iubirii pentru Dumnezeu și semeni.
Marțea Mare nu este doar o zi de rugăciune și post, ci și una de cercetare lăuntrică: suntem noi oare pregătiți pentru clipa în care Mirele va veni? Ne găsește credința aprinsă, asemenea candelei celor înțelepte? Sau risipim timpul în lucruri trecătoare, uitând de veșnicie?
În tradiția populară românească, Marțea Mare era și ziua în care se începea curățenia de Paști. Se credea că sufletul omului trebuie curățat în același timp cu casa, căci în curățenie trupească și sufletească vine Lumina Învierii. Nu se lucra la câmp, nu se făceau treburi grele, ci se păstra o atmosferă de liniște, de reculegere și de pregătire. Femeile spală, calcă, aerisesc, dar și postesc, se roagă și își îndreaptă gândurile spre cele sfinte.
Marțea Mare este, așadar, o zi a responsabilității spirituale, a discernământului și a pregătirii temeinice pentru marea taină a Învierii. Este un moment în care ni se reamintește că nu e de ajuns să așteptăm pasiv venirea Domnului, ci trebuie să ne trăim viața cu sens, cu credință și cu faptele care luminează în întunericul lumii.
