Mandatul lui Starmer în cădere liberă după ce secretarii de interne și externe i-au cerut demisia în urma delegației de miniștri la No 10 Downing Street după discursul său de resetare dezastruos
Situația politică din interiorul Laburului a ajuns într-un moment de acumulare a tensiunilor, în noaptea de ieri, când miniștrii Cabinetului au făcut apel explicit la demisia lui Keir Starmer. Potrivit surselor din partid, o delegație formată din demnitari de rang înalt ar fi mers la 10 Downing Street pentru a transmite că mandatul său s-a încheiat, în ciuda șanselor de consolidare a conducerii. Printre oficialii citați drept prezenți se numără și Shabana Mahmood, în funcția de ministru de interne, respectiv Yvette Cooper, în postul de ministru de externe, ambii raportându-se ca fiind printre cei care au sugerat plecarea din fruntea guvernului.
La rândul lor, alte figuri-cheie din guvern ar fi fost văzute intrând în contact cu sediile executive luni seara, inclusiv ministrul apărării, John Healey, printre cei care au încurajat demisia. Se estimează că discuțiile față în față vor continua în această dimineață în cadrul întâlnirii Cabinetului, dacă nu apare o schimbare de poziție din partea premierului. Un participant la discuții a comentat simplu: „Se întâmplă”, sugerând că opiniile s-au conturat, iar o parte din nucleul decizional pare să fi trecut într-o nouă fază de proiectare a viitoarelor direcții.
Publicul și deputații au răspuns criticilor prin afirmații tranșante despre capacitatea liderului de a menține controlul asupra guvernării. Charlotte Nicholls, reprezentanta Warrington North, a declarat într-un interviu acordat LBC că Starmer „nu mai poate ține toate frânele” și că este momentul pentru o altă conducere. În același timp, piețele financiare au reacționat cu temere la perspectiva unui conflict intern în partid, care ar putea împinge guvernarea către măsuri mai indecisive și ar crește costurile de împrumut ale statului.
Numărătoarea deputaților care au cerut public clarificări cu privire la un calendar al demisiei a crescut semnificativ în cursul nopții, ajungând la aproximativ șaptezeci și nouă parlamentar ai partidului. Aceasta a survenit într-un context în care discursul „de hotărâre” al lui Starmer a fost evaluat ca fiind decisiv, dar unii aliați au ales să-și exprime nemulțumirea în particular, iar patru membri ai echipei sale au demisionat din funcții de asistenți ministeriali, în timp ce alți doi nu au plecat, dar au solicitat o demisie în cadrul unei tranșe viitoare.
În replică, premierul a anunțat intenția de a continua lupta politică, promovând în Cabinet șase noi asistenți ministeriali pentru a înlocui pe cei care au solicitat plecarea. Un reprezentant al lui Streeting, consilierul său Joe Morris, a cerut public ca premierul să stabilească cât mai curând un orar clar pentru o eventuală plecare, pentru a permite unui nou lider să restabilească încrederea în rândul electoratului. Deși Streeting a declarat în privat că nu intenționează să lanseze un atac direct împotriva lui Starmer, susținătorii săi ar fi pregătiți să se mobilizeze dacă fluxul de presiune pentru demisie se intensifică.
În timp ce partidul se află în pragul unei posibile reglementări interne, există o împărțire clară asupra succesorului. Susținătorii lui Streeting preferă un proces concursual rapid, în timp ce aliații lui Andy Burnham, primarul marelui oraș Manchester, își doresc o abordare diferită, cu un alt profil de lider, în ideea de a menține un echilibru între diferitele tradiții ideologice din cadrul formațiunii. În acest context, fluxul de negocieri și contactele din comitete vor continua în zilele următoare, pe măsură ce partizanii fiecărei tabere își consolidează pozițiile, iar un nou centru de gravitație politică poate sau nu să apară în fruntea laburiștilor.
