Legendă rugby league și prezentatorul Kear a murit la vârsta de 71 de ani
Un fost antrenor de rugby league din Anglia și Țara Galilor, cunoscut și ca un comentator cu o prezență memorabilă în mediul sportiv, a încetat din viață la vârsta de 71 de ani. Kear s-a stins duminică, în timp ce se întorcea de la o finală a Cupei Provocării, după ce a fost integrat în echipa de comentatori a unei transmisiuni pentru BBC Sport, alături de partida dintre Wigan și Hull KR disputată pe Stadionul Wembley. În acest moment, întreaga comunitate a rugby-ului league își reunește gândurile în jurul familiei sale și a celor care l-au cunoscut ca profesionist dedicat și ca învățător al sportului.
Într-un mesaj oficial, Federația de rugby league a subliniat faptul că Kear a fost o figură iubită și respectată în sport, apreciată nu doar pentru rezultatele obținute pe teren, ci și pentru impactul pe care l-a avut asupra celor care au lucrat alături de el și asupra fanilor. Cariera sa ca antrenor a însumat peste 700 de meciuri, având în palmares perioade petrecute la mai multe cluburi de tradiție, printre care Hull FC, Wakefield Trinity și Bradford Bulls. A rămas în memoria celor care l-au văzut evoluând ca un tehnician capabil să îmbine disciplină cu inspirație, reușind să conducă Sheffield Eagles spre o victorie surprinzătoare în finala Cupei Provocării din 1998, învingând pe Wigan. Totodată, în 2005 a adus o nouă surpriză clubului Hull FC, condudu-l către gloria Cupei Provocării printr-o victorie în fața Leeds Rhinos, în finala disputată la Cardiff.
Pe plan internațional, Kear a exercitat roluri semnificative în antrenoratul echipelor reprezentative. A fost principalul responsabil pentru selecția Angliei în Cupa Mondială din anul 2000, conducând echipa în semifinală, iar în mandatul său îndelungat pentru Țara Galilor a avut conducerea echipei în două Cupe Mondiale, în 2017 și 2021, marcând o prezență constantă în turneele mondiale și consolidând prestigiul rugby-ului league în Regatul Unit.
Ca jucător, Kear a evoluat pentru clubul său din orașul natal, Castleford, în intervalul 1978-1988, iar în acea perioadă a totalizat 133 de apariții. Ulterior, a trecut în cariera de antrenor, lăsându-și amprenta nu doar pe echipele pe care le-a pregătit, ci și în cultura sportivă a rugby-ului league prin conduita sa profesională și pasiunea pentru joc.
Numele lui a fost evocată în cuvintele lui Nigel Wood, președintele Federației, care a subliniat că, după o carieră de zece ani ca jucător la clubul local, Kear și-a descoperit adevărata chemare în antrenorat, dăruindu-și întreaga energie acestei profesii. În plus, Wood a adresat un mesaj de susținere pentru familia lui și pentru toți cei care l-au cunoscut în lungul său traseu profesional, apreciind în mod deosebit o trăsătură fundamentală a lui Kear: dragostea autentică pentru sport și claritatea de a inspira pe cei din jur.
Dave Woods, coleg de radiodifuziune la BBC și prieten apropiat, a descris-o pe Kear ca pe „un adevărat om al rugby league”, unul dintre cei mai pasionați și elocvenți ambasadori ai sportului, care a încântat publicul de-a lungul carierei sale la radio și televiziune. Woods l-a amintit ca pe „cea mai bună fire de om” – modest, prietenos, mereu cu zâmbetul pe buze și dispus să discute cu oricine, în special despre rugby league. Aceste mărturii ilustrează impactul personal pe care Kear l-a avut în jurul său, precum și bucuria pe care a adus-o fanilor și colegilor săi de breaslă.
Pe măsură ce comunitatea sportivă își exprimă condoleanțele, se conturează în mod clar imaginea unei figuri multidimensionale: un antrenor cu rezultate notabile în competiții de top, un lider care a inspirat echipe în momente-cheie, un comentator cu o voce cunoscută și cu o înțelegere profundă a dinamicii rugby-ului league, precum și un om simplu, deschis dialogului și dedicat dezvoltării sportului. În această etapă, în ciuda pierderii, moștenirea lui Kear rămâne vie în poveștile despre performanță, disciplină și bucuria jocului.
Vor exista, bineînțeles, detalii suplimentare despre evenimentele care au încheiat parcursul său, precum și despre modul în care comunitatea sportivă va onora memoria sa în zilele care urmează. Până atunci, rămâne un mesaj de recunoștință pentru o viață dedicată rugby-ului league și pentru contribuția sa la dezvoltarea tuturor generațiilor care au fost inspirate de exemplele sale, în Anglia, Țara Galilor și nu numai.
