Israel a cheltuit un milion de dolari pentru a influența voturile la Eurovision
Un amplu raport de investigație publicat de The New York Times relevă că guvernul Israelului a cheltuit cel puțin un milion de dolari în campanii de promovare legate de votul la Eurovision în ultimii doi ani. Această dezvăluire apare pe fondul startului ediției actuale a concursului la Viena, în condițiile în care Irlanda nu participă, după decizia RTÉ de anul trecut de a se retrage din competiție, invocând pierderile umane provocate de conflictul din Gaza. Conform autorilor, Israelul a tratat Eurovision ca un instrument de putere blândă în cadrul competiției desfășurate în Malmö în 2024 și apoi în Basel, în Elveția, anul următor.
Jurnaliștii de la NYT au susținut că ministerele israeliene au finanțat campanii extinse de publicitate menite să îndrepte voturile spectatorilor din întreaga Europă spre intrările israeliene, în ciuda ideei tradiționale a concursului de a se deplasa într-un spațiu încercat să fie politicamente neutru. Investigația indică faptul că peste 800.000 de dolari au fost cheltuiți doar în 2024 de către departamento guvernamentale israeliene pentru promovarea legată de Eurovision. O parte din fonduri a fost alocată suplimentar de către biroul Hasbara, entitatea de comunicare externa a premierului, cunoscută în limbajul public ca un mecanism de diplomatie publică. Potrivit reportajului, campaniile au inclus reclame online în mai multe limbi, mesaje coordonate pe rețelele sociale și apeluri active către publicul spectatorilor pentru a vota de cât mai multe ori, ținând cont de regulile care permit voturi multiple pentru aceeași prestație.
În prezent, regulile de vot permit publicului să acorde un număr limitat de voturi pentru fiecare candidat, iar în ediția precedentă plafonul a fost de 20 de voturi pe persoană, în timp ce în ediția curentă acest plafon a fost redus la 10. Analizând impactul asupra rezultatelor în diferite țări, sunt sugerate scenarii în care câteva sute de voturi repetate ar fi fost suficiente pentru a influența rezultatul votului public în anumite contexte naționale.
Raportul menționează că în 2025, participantul israelian Yuval Raphael s-a plasat în fruntea votului televizat în mai multe țări, în contextul unei critici intense la adresa acțiunilor Israelului în Gaza. În Spania, de exemplu, Raphael a acumulat o cotă semnificativă a votului televizat, în timp ce Israel a fost prezent într-o cotă apreciabilă a totalului televotului în alte regiuni. Datele spaniole privind preferințele televoting-ului au fost obținute de NYT din rezultatele Grand Finalului Eurovision 2025, iar în ansamblu, Israelul ar fi primit aproximativ o treime din votul public transmis în diaspora europeană. Autorii sugerează că, într-un scenariu în care mii de voturi s-ar fi consolidat într-un timp scurt, rezultatul ar fi putut suferi modificări semnificative.
Pe de altă parte, în ultimul an, RTÉ a cerut o detaliere a datelor de televoting după o solicitare a RTVE, autoritatea publică spaniolă, pentru un audit al votului, ca răspuns la temeri privind o susținere publică excesivă pentru Israel în mai multe țări europene. În Irlanda, Israel a acumulat 10 puncte în votul public în 2024 și în 2025. The New York Times menționează că, deocamdată, nu există dovezi clare de activitate de tip bot sau de manipulare ocultă, însă concluzionează că a existat o campanie digitală coordonată și finanțată, menită să influențeze votul televizat într-un mod organizat.
Consecințele acestor constatări sunt discutate în contextul unei observații mai ample asupra modului în care elemente de politică externă pot rata sau modela percepția publică în cadrul unui eveniment cultural global ca Eurovision. Documentul subliniază că, în ciuda volumului de cheltuieli și a caracterului strategic al promovării, nu există, în prezent, indicii directe despre manipulare scripted sau despre tentativă de a transforma rezultatul prin mijloace neloiale. Totuși, el oferă o imagine clară a unei orchestrări digitale și a unei comunicări mesageriale plane, menite să întărească vizibilitatea și să susțină o anumită imagine a Israelului în fața unei audiențe internaționale.
În contextul competițional actual, această analiză evidențiază provocările legate de transparența datelor de televoting și de necesitatea unui răspuns transparent din partea organizatorilor, în timp ce statele caută să utilizeze arenele culturale pentru a-și afirma interesele. Publicul rămâne în poziția de a decide între multiplele influențe, iar efectele reale asupra clasamentelor finale rămân, în multe privințe, dependente de interpretarea datelor și de modul în care autoritățile comunică despre metodele și sursele de finanțare ale campaniilor desfășurate în timpul unui eveniment de asemenea amploare.
