Instanță americană anulează decizia lui Trump de suspendare a vizelor pentru 75 de țări
Un magistrat federal din New York a declarat nule o prevedere introdusă la începutul acestui an de administrația Trump, care stabilea suspendarea acordării vizelor pentru 75 de țări. Printre statele vizate se aflau Republica Moldova, Afganistan, Iran, Rusia și Somalia, cetățenii din aceste țări fiind considerați de fostul regim de la Washington ca fiind susceptibili să solicite asistență socială în Statele Unite. O notă separată transmisă tuturor ambasadelor și consulatelor americane indica, totodată, că solicitantii de vize de non-imigrant trebuie să fie verificați și evaluați în detaliu, în scopul de a elimina orice posibilitate ca aceștia să ceară beneficii publice în viitor.
Judecătorul a argumentat că ministrul de externe al administrației respective a depășit cadrul de competență, emitând o politică care contravine Legea privind imigrația și naționalitatea, prin impunerea refuzului vizelor pentru solicitanți eligibili fără temei legal. Această suspendare a vizelor a fost contestată de organizații neguvernamentale, precum și de un grup de indivizi, dintre care unii aveau membri ai familiei afectați de refuzuri, iar alții se aflau în afara țării, dar au depus cereri pe baza unor oferte de muncă pentru a intra în țară.
Decizia exprimă un dosar în care autoritățile consulare au fost reclamați că dețin autoritatea și libertatea decizională necesare pentru a stabili eligibilitatea pentru o viză pe baza criteriilor specifice, detaliate în cadrul legal. În acest context, judecătorul a subliniat că politica introdusă de fostul bloc de putere reprezintă o eliminare directă a structurii legale existente, prin care nu se poate acorda viză pe baza naționalității în mod autoritar.
Povestea relevă cum instanțele reprezintă un factor de echilibru în tensiunile dintre politicile privind imigrația și cadrul juridic, evidențiind faptul că deciziile executive pot intra în coliziune cu normele stabilite prin lege. Anterior, hotărârea a fost notată ca fiind una dintre cele mai recente evoluții în modul în care justiția poate limita acțiunile executive în domeniul imigrației, în cadrul unui răspuns juridic la măsuri care au vizat un număr semnificativ de solicitanți din diverse țări.
