IA, UN SIMBOL AL PORTULUI NAȚIONAL ROMÂNESC

Ziua Națională a Iei este sărbătorită la 24 iunie, odată cu sărbătoarea de Sânziene.

Parte a patrimoniului naţional, cămaşa portului popular a fost îmbrăcată cu mândrie, în trecut dar și în prezent ajungând să fie brandul românesc îmbrăcat cu mândrie de femeile din toată lumea.

Elena Chiriacescu din Călărași s-a apucat de țesut ii din anul 2015, ajungând până în acest moment la un număr de 20 de ii cusute cu drag. De aceste lucrări se bucură membrii familiei deoarece aceasta nu a făcut din acest meșteșug o afacere. Într-un interviu acordat pentru Canal SUD, Elena Chiriacescu povestește cum a început să îmbrățișeze această artă de confecționare a simbolulului național românesc.

“Lucru de mână pentru mine înseamnă o bucurie, înseamnă o întoarcere în timp la anii copilăriei, înseamnă rădăcinile mele, când lucrez cu acul. O simt aproape pe mama pe bunica și pe străbunici, am lucrat din copilărie, de când mă știu, mama ne punea acul în mână, am lucrat apoi la școală și apoi ca învățătoare, am dat mai departe dragostea de lucru manual care înseamnă răbdare, concentrare, înseamnă drag de lucru și de frumos și de păstrarea tradițiilor și a rădăcinilor noastre. Dacă la început lucram cu acul pe o bucată de pânză, mai târziu am lucrat mileuri, șervete, cum se lucrau, a venit apoi goblenul, pasiune pe care am dat-o și elevilor mei. Am lucrat cu generație de toți copiii băieți și fete am lucrat goblenul.

Mai târziu am pregătit pentru nunta băiatului meu mărturiile de nuntă, le-am făcut semne de carte cu motive românești, unicat, adică fiecare 100 și ceva de mărturii, toate fiecare cu motivul lui.

Când am ajuns la pensie am cunoscut în lumea virtuală “Semne cusute în acțiune”, este un un grup online cu doamne care lucrează ii, cămăși românești cu altiță  sau cu mânecă întreagă  fiecare din zona de unde a venit. Și mi- am propus ca pentru pensionarea mea să îmbrac o ie lucrată de mine pentru că în părțile noastre, eu din copilărie am văzut-o pe mama țesând, împletind dar nu le-am văzut confecționând o ie.

Din poveștile bunicii îmi spuneau că la târg făceau schimb, veneau de la munte veneau cu ii cusute iar de aici din Bărăganul nostru dădeau duble de grâu s-au de fasole pe o ie, deci le luau lucrate și atunci am zis că eu aș vrea să îmbrac ia cusută de mine. Prima mea ie pe care am lucrat-o este cu roșu pe care am cusut-o și am îmbrăcat-o când m-am pensionat și am ieșit din învățământ și mai departe când am ieșit la pensie. Lucrul unei ii este ca un microb adică atunci când închei o ie, deja în minte o am pe următoarea, în timp ce o închei deja îmi aleg o planșă după care am să lucrez, îmi aleg culorile, materialele și imediat se leagă următoarea ie.

Din 2015 de când eu am cusut prima ie cred că am peste 20 de ii, mai mari, mai mici. Am lucrat fără să fac din asta o afacere deci nu am vândut, ele sunt în familia mea pentru fată pentru noră pentru copii, nepoți și pentru alți oamenii apropiați sufletului meu.

O ie înseamnă un drum de câteva luni de zile, sunt și doamne care lucrează și un an și ceva la o ie, acum depinde de încărcătura ei, de pasul de lucru, poți să lucrezi la trei fire, la patru fire sau la două fire de pânză, înseamnă cam cum este cea de Vâlcea albastră, și care îți ia din timpul tău câteva luni de zile poate chiar un an depinde de concentrare și de ritmul de lucru.

Povestea iei începe de la o bucată de pânză pe care o croiești pe care o surfilezi să nu se destrame și apoi începi să îți așterni răbdarea, iscusința, dar totul vine din interiorul tău și din dragul de a lucra, dacă nu ai răbdare nu poți să termini o ie.

Eu am încercat să și transmit lucrul acesta și am organizat înaintea pandemiei în 2019 un grup de doamne și chiar avem aici în cadrul expoziției, doamne cu care am lucrat împreună, eu am fost tot un fel de învățătoare adică le- am coordonat pe doamne și le-am transmis din pasiunea mea și cele care s-au îmbolnăvit de lucru iei continuă și astăzi, pentru mine cea mai mare bucurie este aceasta fie online fie așa față în față am transmis din pasiunea de a lucra o cămașă românească care zic eu este o bucurie să lucrezi o cămașă. Când o îmbraci și știi că este lucrată de tine ai o încărcătură sufletească deosebită.

Cineva spunea că lucru ii este ca o rugăciune și să porți o ie zicea că este o binecuvântare”.