Hidrocarburile aromatice din uleiurile minerale: viața noastră în pericol iar autoritățile române ignoră problema
Majoritatea produselor alimentare comercializate în magazinele mari sunt ambalate în diferite materiale: carton, plastic, hârtie, folie metalizată sau oglinzitoare, în zone care au rolul de a proteja conținutul pe durata transportului și al depozitării. Cu toate acestea, în spatele unor ambalaje aparent inofensive se pot ascunde riscuri pentru sănătate, în special prin migrarea unor substanțe din materialele de ambalaj în alimente. În acest context, Uniunea Europeană este în proces de reglementare a nivelurilor maxime admise pentru hidrocarburile aromatice din uleiuri minerale (MOAH) care pot contamina produsele alimentare. O astfel de modificare a Regulamentului UE 2023/915 a primit susținere în discuțiile tehnice ale Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale (SC PAFF), iar decizia de adoptare a nivelurilor propuse urmează să devină efectivă în luna octombrie.
Există categorii de MOAH cu potențial genotoxic, așa cum indică cercetările recente, deoarece pot afecta ADN-ul și, în unele cazuri, pot fi asociate cu riscuri cancerigene. Ultima revizuire a acestor limite a avut loc în iunie 2022, când Comitetul PAFF a preferat să stabilească valori de detecție (LOQ) mai stricte, împărțind alimentele în trei niveluri în funcție de conținutul de grăsimi. Astfel, pentru alimentele uscate cu conținut scăzut de grăsimi (0% până la 4%), limita permisă fusese stabilită la 0,5 mg MOAH pe kilogram; pentru cele cu grăsimi peste pragul de 4%, valoarea permisă a fost de 1 mg/kg MOAH, iar la nivelurile ridicate de grăsimi și uleiuri, limita ajungea la 2 mg/kg MOAH. Este important de menționat că aceste niveluri nu au caracter obligatoriu juridic pe toate piețele naționale, lăsând fiecărui stat membru posibilitatea de a transpune reglementările în legislație internă și de a realiza aplicarea lor.
Mișcarea legislativă a venit după ce, în 2021, o analiză realizată de o organizație pentru protecția consumatorilor a evidențiat probleme semnificative: dintr-un eșantion de 152 de produse din patru țări europene, aproximativ 12,5% prezentau contaminare cu MOAH. Această constatate a alimentat presiunea de reglementare pentru a impune norme mai stricte privind conținutul acestor hidrocarburi în produsele alimentare, în scopul de a reduce expunerea consumatorilor la potențialele efecte adverse.
În România, situația legată de monitorizarea MOAH din materialele de ambalaj este mai puțin transparentă în prezent, iar lipsa unor raportări oficiale în acest sens complica percepția publică asupra siguranței alimentelor. Dacă există verificări efectuate de autorități, rezultatele nu sunt, în mod curent, făcute publice într-un mod suficient de vizibil pentru consumatori. În Europa, însă au fost raportări despre situații similare din alte state membre, unde anumite loturi de produse au fost retrase de pe piață în urma constatărilor asupra nivelurilor MOAH, iar anchetele au continuat pentru identificarea surselor de contaminare.
Într-un context mai amplu, monitorizarea calității și siguranței ambalajelor alimentare reprezintă o componentă esențială a lanțului de alimentație, iar autoritățile sanitare și cele de protecția consumatorilor sunt chemate să ofere transparență și să asigure punerea în aplicare a reglementărilor. Comisiile tehnice europene lucrează în continuare la armonizarea standardelor pentru a evita diferențele între țări și pentru a asigura că produsele ajung la rafturile magazinelor într-o stare sigură pentru populație.
Din perspectiva consumatorilor, aceste evoluții aduc în prim-plan necesitatea unei informări clare despre proveniența și procesul de producție al ambalajelor, precum și despre potențialele riscuri asociate cu utilizarea anumitor tipuri de material. Autoritățile recomandă, în general, să se acorde o atenție deosebită datelor privind etichetarea, să se acorde prioritate produselor ambalate în materiale substanțial testate pentru migrarea de substanțe chimice și să se respecte instrucțiunile de păstrare și de manipulare a alimentelor, pentru a minimiza orice impact negativ asupra sănătății.
