Grecia își închide școlile din lipsă de copii; România în 2025 înregistrează cele mai puține nașteri din 1930, ca efect al declinului demografic în Europa
Pe insulele izolate ale Greciei, un fenomen demografic vechi prinde contur în mod tot mai vizibil în peisajul educațional: sălile de clasă devin tot mai deseori goale, iar unele unități ajung să funcționeze cu doar câțiva elevi înainte de a închide definitiv porțile. Numai în acest an, scăderea numărului de elevi a făcut ca 75 de școli să închidă, iar alte peste 400 au înregistrat suspendări sau prelungiri ale pauzelor în activitate, iar această evoluție a fost raportată de episoade mediatice ce demontează un fenomen observabil în întreaga Europă: declinul demografic.
Pe insula Kalamos, situația este emblematică: în prezent, ultima școală rămasă are în registru doar doi elevi, ambii în clasa a VI-a, iar în anul următor, odată ce vor părăsi insula pentru gimnaziu pe continent, unitatea se va închide. Grădinița locală a fost închisă cu trei ani în urmă, iar rafturile rămase pline cu jucării și cărți amintesc de copilăria care a dispărut treptat din comunitate. „De regulă, cadrele didactice sunt repartizate pe aceste insule împotriva voinței lor. În cazul Kalamos, însă, există profesori și educatori dispuși să preia posturi, dar nu există elevi,” a explicat pentru o agenție de presă una dintre persoanele implicate în gestionarea situației. Pe insulă mai locuiesc aproximativ 80 de oameni în mod permanent. Cu un deceniu în urmă, în această comunitate erau în jur de 40 de copii care frecventau unitățile de învățământ și service-urile de îngrijire dedicate copiilor.
Problema este națională, iar înregistrările din acest an indică o continuare a unui val amplu de închiderea școlilor. În anul școlar precedent, 766 dintre cele 14.857 de școli din Grecia nu au deschis porțile pentru că nu intrau în pragul minim de 15 elevi, potrivit datelor citate de o publicație financiară locală, care indică de asemenea un declin al numărului de elevi din ciclul primar cu peste 111.000 în ultimii șapte ani, adică o scădere de aproximativ 19% față de nivelul din 2018. Într-un discurs oficial, ministrul educației a înlănțuit observații despre oglindirea acestei situații în maternități și nașteri, o tendință care a persistat în decenii în țară.
Analiza demografică a economiei educaționale este susținută și de măsurile unei poziții de conștiență privind dinamica populației: un expert de la un centru de cercetare din Creta estimează posibilitatea unei reduceri a numărului total de locuitori ai Greciei de la aproximativ 10,5 milioane la circa 8 milioane până în 2050, o estimare menționată de un cotidian internațional. În timpul procesului de consolidare a comunităților, insulele cu populații mici și satele montane figurează între primele care resimt efectele scăderii demografice, într-o configurație în care aproximativ 17 milioane de oameni trăiesc pe aproximativ 4.000 de insule din Uniunea Europeană, Grecia fiind prezentă cu un număr de insule locuite ce se apropie de 200.
În demersuri similare în alte țări, comunitățile izolate încearcă să contracareze consecințele decăderii demografice prin investiții în infrastructură și servicii publice. În Croația, fonduri semnificative, însumând câteva miliarde de euro în ultimii zece ani, au fost direcționate către insule, incluzând construire și extindere de grădinițe și modernizarea școlilor primare. În Italia, pe insula Stromboli, o școală închisă de două decenii a fost redeschisă recent pentru a deservi o singură elevă în vârstă de șase ani, într-un cadru în care, de regulă, școlile primare impun un număr minim de 15 elevi, însă condițiile insulare pot modifica aceste praguri.
Eforturile de adaptare la realități demografice diferă în funcție de contextul local, dar punctul comun rămâne necesitatea de a păstra accesul la educație pentru tinerii din comunități izolate, în condiții de siguranță și calitate. În această privință, procesele decise la nivel regional și național pot include reevaluări ale rețelei de învățământ, opțiuni de fuziune între unități sau alternative de învățare la distanță, menținând în același timp standardele educaționale. Pe măsură ce tendințele demografice continuă să modeleze hărțile comunităților, prioritatea rămâne asigurarea continuității educației în zonele vulnerabile, pentru a nu compromite dezvoltarea viitoarelor generații.
