Francezii superstar prosperă datorită schimbărilor îndrăznețe ale lui Deschamps

Se poate argumenta cu ușurință că Franța dispune de cea mai valoroasă trupă din fotbalul internațional, o premisă care face aproape inevitabilă concluzia că gestionarea unui ansamblu atât de greu de equalizat reprezintă o sarcină facilă. Însă realitatea demonstrează contrariul: numeroase ocazii arată cum cluburile și echipele au cedat în fața bogăției de talente sau în fața provocării de a gestiona personalitățile unor jucători de calibru mondial. De la numirea sa în tronsonul tehnic francez în 2012, Didier Deschamps a fost în stare să-și reinventeze în mod constant formațiile și să extragă maximum din vastele resurse ale Naționalei, un exercițiu menit să producă rezultate consistente la nivel înalt. Ceea ce impresionează cel mai mult este reputația pe care și-a câștigat-o în ceea ce privește adaptarea în timpul turneelor, rafinând sistemul de joc joc după joc până când a găsit formule capabile să cucerească Cupa Mondială sau să se apropie foarte mult de acest obiectiv. Un pattern familiar pare să se repete și în această ediție a competiției mondiale. Deschamps demonstrează o abilitate notabilă în a maximaliza potențialul prin disponibilitatea sa de a exploata la maximum talentul ofensiv de vârf, părând să acorde o importanță deosebită extraordinarei performanțe a lui Kylian Mbappe. La 27 de ani, Mbappe preferă să fie implicat în joc, nu doar să rămână în rolul de finalizator izolat, așa cum a operat în mod strălucit în triumful Franței din 2018. Încadrarea lui Mbappe ca vârf număr nou, în timp ce restul echipei funcționează în sincron, reprezintă provocarea majoră pentru Franța în actualul Mondial. În calificări, Deschamps a adoptat un sistem logic, dacă poate părea neobișnuit, ce se apropia de o formulă 4-2-4 dezechilibrată sau 4-2-3-1. Hugo Ekitike evolua pe partea stângă, Mbappe coborând în profunzime și tras în exterior, aproape de vârful „număr nou” al franțujilor; Ekitike, din flanc sau Dembele, dintr-o poziție mai clasică de număr 10, aveau capacitatea să se deplaseze spre centrul ofensiv. Michael Olise juca pe banda dreaptă. În prima partidă a turneului, cu Senegal, Deschamps a așezat echipa într-o manieră similară, Desire Doue intrând în locul lui Ekitike accidentat. Ceea ce a încercat să atingă selecționerul cu acest sistem rar întâlnit a fost plasarea jucătorilor-cheie în rolurile în care își dezvoltă, în mod obișnuit, prestația la cluburi. Pentru Real Madrid, Mbappe evoluează ca atacant liber să se deplaseze, cu prioritate spre partea stângă; pentru Bayern München, Olise menține concentrarea pe banda dreaptă, sfârșind prin a tăia în interior pentru șuturi sau pase periculoase; Dembele, în rolul de fals nou vag de roaming, poate coborî în centru pentru a se implica în acțiune la Paris Saint-Germain, motiv pentru care francezii l-au poziționat în spatele lui Mbappe, în ciuda dispersiei predilecte. Cu toate acestea, pe măsură ce partida cu Senegal avansa, au apărut momente de fricțiune în jocul Franței, iar Deschamps a fost nevoit să intervină rapid pentru a corecta traiectoria. În faza defensivă, echipa franceză a adoptat un angrenaj 4-4-2, cu Mbappe și Dembele în linia de atac, Olise ocupând poziția de mijlocaș pe dreapta. Franța a susținut presiunea înaltă, însă distanțele dintre atacanți și linia medie ți-a lăsat spații mari în care adversarii au găsit ocazii periculoase. Mingea era transmisă adesea pe banda laterală către un fundaș stânga advers, de acolo către un mijlocaș defensiv situat în spațiul dintre linia ofensivă și cea de mijloc, iar vulnerabilitatea parțialelor correlări a condus la momente de risc în defensivă. În ansamblu, selecția și adaptarea trupelor par să rămână cheia campaniilor atente, în timp ce Deschamps își menține obiectivele printr-o gestionare atentă a distribuției jucătorilor ofensivi și a spațiilor dintre compartimentele echipei. În jocuri viitoare, maniera în care Franța va reuși să convertească potențialul individual în seninătatea colectivă poate decide nu doar rezultatul, ci și modul în care programul de pregătire pentru turneele majore va ține pasul cu standardele înalte ale naționalei.