Francea recunoaște cancerul de sân ca boală profesională după aproape 30 de ani ca stewardesă
Decizia unui tribunal din Bayonne poate transforma modul în care se valorează legătura dintre îmbolnăvirile grave și condițiile de muncă în sectorul aviației, deschizând posibilitatea ca și alte persoane din această industrie să poată obține recunoaștere oficială a afectării ca boală profesională. Un exemplu în acest sens este cazul Sophiei Lainault, o fostă stewardesă care a lucrat aproape trei decenii în cadrul Air France, iar acum se află în remisie după ce a învins cancerul de sân, la vârsta de 59 de ani. Până în 2019, ea a ocupat, pentru o mare parte a carierei sale, rolul de însoțitoare de zbor, apoi a fost numită șefă de cabină, în special pe rutele de lungă durată, conform relatărilor publicate la vremea respectivă. De-a lungul celor aproximativ trei decenii de activitate în industrie, Lainault a acumulat peste 12.600 de ore de zbor, dintre care aproximativ 6.500 de ore au fost de zbor pe timpul nopții, indicatori relevanți în evaluarea expunerilor specifice mediului de lucru.
Cadrul decizional al instanței din Bayonne a apreciat că boala avansează în contextul unor condiții profesionale din perioada activității acesteia, concluzie ce a fost susținută în motivarea hotărârii. Decizia a avut în vedere mai mulți factori de risc cu care femeia s-a întâlnit în carieră, printre care munca nocturnă, expunerea la radiații ionizante și, în anumite situații, fumatul pasiv. Un aspect important este faptul că fumatul a fost permis în avioanele Air France până în anul 2000, ceea ce însemna expunerea repetată a membrilor echipajului la fumul de țigară în timpul zborurilor. Instanța a mai subliniat că nu a fost identificat un alt factor genetic sau legat de stilul de viață care să explice apariția cancerului la reclamantă.
Este demn de remarcat faptul că cancerul de sân nu figurează în tabelele oficiale franceze ale bolilor profesionale, ceea ce face ca recunoașterea să depindă de demersuri individuale ale fiecărui caz. În practică, acest lucru poate încetini sau complica procesul pentru persoanele care încearcă să demonstreze legătura între boală și activitatea profesională, chiar dacă există indicii sugestive ale unei corelații dintre expuneri profesionale și boală. Înaintea acestui caz, comitete regionale pentru recunoașterea bolilor profesionale evaluaseră deja neconvingător existența unei legături directe între boală și activitatea la locul de muncă, astfel că decizia curentă reprezintă un manuscris juridic distinct în această problemă dificilă.
În contextul în care boala nu figurează pe lista oficială, hotărârea instanței poate avea o valoare modelatoare, deschizând calea pentru alte femei din sectorul aviatic să-și ceară recunoașterea ca boală profesională în circumstanțe similare. Protagoniștii situației au exprimat speranța că această hotărâre va servi drept îndrumare pentru demersuri similare ale altor angajate din domeniu, oferind curaj în fața provocărilor judiciare. În plus, pentru persoanele care pot dovedi legături între activitatea profesională și afecțiuni grave, recunoașterea drept boală profesională poate însemna beneficii concrete, inclusiv posibilitatea unei pensionări anticipate, așa cum a indicat reclamanta în afirmațiile sale.
Este punctul de vedere al acestei cauze că o formulare juridică clară și neutră, orientată spre contextualizare și echilibru, poate aduce o înțelegere mai nuanțată a riscurilor la care sunt expuși profesioniștii din aviație. În același timp, rezultatul evidențiază dificultățile legale actuale în asocierea bolilor grave cu condițiile de muncă, subliniind necesitatea unei evaluări riguroase a factorilor de risc implicați în carierele din acest domeniu. Având în vedere că detaliile medicale și contextuale rămân sensibile, acest caz poate stimula o reflecție gravă asupra modului în care sistemele de asigurări sociale și drepturile muncitorilor pot răspunde compatibil cerințelor unei tematizări din ce în ce mai complexe a sănătății ocupaționale.
În continuare, experți în dreptul muncii și în sănătatea ocupțională vor urmări cu atenție modul în care decizia este aplicată în practică, în special în situațiile în care boala în cauză nu este oficial listată ca boală profesională, dar există indicii clare despre contactul cu condițiile de muncă. Astfel, hotărârea de la Bayonne poate influența protocolul privind evaluările physician-to-work și modul în care companiile aeriene își asumă responsabilitățile față de angajați, în căutarea unei soluții echilibrate între protecția sănătății lucrătorilor și realitățile economice ale industriei aviatrice.
