URMĂREȘTE-NE

ACTUALITATE

EXCLUSIV. PERIPRAVA: CUM ARATĂ MICUȚUL COLȚ DE RAI ÎN UMBRA RĂZBOIULUI DIN UCRAINA

La un an și jumătate de când Rusia a invadat Ucraina, războiul de la graniță pare că nu se va termina curând. Mii de oameni și-au pierdut viața în urma luptelor, iar alte milioane și-au părăsit țara pentru a scăpa din calea conflictului. Una dintre țările în care ucrainenii au emigrat este România, care i-a primit pe aceștia cu brațele deschise și i-a ajutat enorm din toate punctele de vedere, inclusiv financiar.

Dacă la început războiul din Ucraina era doar un conflict pe care îl urmăream prin intermediul imaginilor postate pe rețelele de socializare, de câteva luni acesta a început să fie vizibil, la propriu, inclusiv din România. Vorbim aici despre atacurile asupra orașelor ucrainene de pe malul Dunării, pe care românii le-au putut urmări, îngrozindu-se că dronele rusești ar putea ajunge pe pământ românesc. Iar unele dintre ele chiar au ajuns.

Pentru că am vrut să vedem cum trăiesc românii de la graniță în condițiile războiului de la doi pași, dar și cum se raportează aceștia la conflictul de peste hotare, am decis să mergem în locul de unde au fost vizibile cel mai recent atacurile rusești. Așa am ajuns la Periprava, cunoscută și sub denumirea de ultima frontieră a României.

Periprava

Periprava, colț de rai

Periprava este un sat aflat la aproximativ 100 de kilometri de Tulcea și la doar câteva sute de metri de granița cu Ucraina. Este o localitate de ruși-lipoveni, iar aici trăiesc aproximativ 200 de suflete. Periprava este unul dintre satele care alcătuiesc comuna C.A.Rosetti. Din această comună mai fac parte alte patru sate: Cardon, Letea, Sfiștofca și C. A. Rosseti. Împreună, cele cinci sate numără în jur de 1.000 de locuitori.

În Periprava există o biserică pe rit vechi, un singur magazin, dar și o școală. Aici învață copiii de clasele I-IV, precum și cei de grădiniță. Începând cu clasa a V-a, copiii din Periprava fac naveta către C.A.Rosetti, acolo unde există ciclu gimnazial. Micuțul sat din Deltă este un adevărat spectacol, datorită caselor colorate tradițional în alb, albastru și verde. Locuitorii din Periprava ne-au mărturisit despre locul în care trăiesc că, pentru ei, aici este „un mic colț de rai”.

Biserica din Periprava

Ghid la Periprava ne-a fost Cerasela Cilibon, care trăiește aici de trei ani, după ce s-a mutat de la București. Și-a dorit un colț de natură în care să trăiască în liniște, lăsând în urmă vacarmul din Capitală: „Eu în Periprava m-am mutat pentru liniște, aer curat, pește proaspăt. Am cumpărat o căsuță, am recondiționat-o cu mâinile mele, eram fericită, așteptam oaspeți și dintr-o dată toate visele mele de genul acesta s-au prăbușit”, a povestit Cerasela Cilibon.

„Uneori ai impresia că îți dă la tine în curte

Liniștea Ceraselei a fost însă spulberată odată cu invazia rusească, atunci când la Periprava au început să se audă ușor-ușor bubuituri provocate de luptele din Ucraina: „Nebunia totală a început încă din prima dimineață în care am descoperit comunicatul că Rusia atacă Ucraina. De atunci au fost bombardamente în Insula Șerpilor, destul de frecvent și de multe, cred că a ținut în jur de o lună”, a mai adăugat Cerasela.

Bubuiturile care se auzeau la distanță au început însă să se audă la doar câteva sute de metri începând cu 4 septembrie, atunci când a avut loc primul atac asupra orașului Vâlcov, aflat pe celălalt mal: „Nici pe 4 septembrie, când într-adevăr a pornit teroarea, nu mai era că le auzeai…auzeai niște bubuieli înfundate în depărtare. Distanța este atât de aproape între cele două maluri, încât uneori ai impresia că îți dă la tine în curte”, mărturisește Cerasela Cilibon.

Pe celălalt mal al Brațului Chilia se află orașul ucrainean Vâlcov, pe care rușii l-au atacat în ultima perioadă. Aici au căzut drone și a avut loc un incendiu de mari proporții, urmat de mai multe explozii, care, spun locuitorii din Periprava, au durat mai multe ore. Primul atac i-a speriat îngrozitor pe locuitorii din Periprava, care nu au știut inițial unde a căzut drona. Sunt, însă, și oameni mai curajoși, care spun să nu se tem de luptele de peste mal.

Orașul Vâlcov văzut de pe malul românesc

Orașul Vâlcov văzut de pe malul românesc

Am simțit ca și cum ar fi săltat, poate nu a săltat patul cu mine, dar așa am simțit eu. A fost pentru prima dată în viața mea când am simțit așa ceva și mai ales faptul  că a fost aici aproape. Am înțeles că vecina a ieșit și a filmat de la pontonul vaporului. Și a filmat ceva ca o flacără pe partea cealaltă a Dunării”, ne povestește un localnic.

Prima dată sirena și după aceea încep bombele. Se aude bubuitura și gata. Tremură casa, geamurile, ușile, toate. Asta este”, completează un alt localnic.

M-am făcut ghem în pat și am stat până a mai dat încă două bubuituri, ce o fi dat acolo. Și le-am simțit și pe cele două. Și acum câteva zile iar au dat, dar mai slabe, vreo trei bubuituri”, a precizat un bărbat din Periprava.

Mie nu mi-e frică. N-am de ce. O dată vine, cade și gata, ăla ești. Asta este. Nu mi-e frică. Sunt unii care intră în panică, depinde de om. Ce poți să spui altceva față de ei…asta este”, a mai povestit un bărbat.

În Periprava nu există beciuri, din cauza solului nisipos

Atacurile au mai continuat și după data de 4 septembrie, iar locuitorii din Periprava au primit inclusiv un mesaj RO-ALERT înaintea unuia dintre ele, prin care li se recomanda să se adăpostească de urgență. Oamenii din sat spun că nu văd rostul unor astfel de mesaje, în contextul în care în Periprava nu pot fi construite beciuri, din cauza solului nisipos.

Am primit și noi un mesaj RO-ALERT aici să ne adăpostim în beciuri. Eu cred că cei care formulează genul ăsta de mesaje habar nu au de configurația geografică a locului. Aici e nisip…maxim pot să fiu un struț și pot să bag și eu capul în nisip, că beci de unde, la doi metri sub nisip e apă” , spune râzând Cerasela Cilibon

Nu mă ascund nicăieri. Unde să mă ascund? Jos, la doi metri, dai imediat de apă. Nici doi metri nu are. Dai de apă, unde să te ascunzi aici? Buncăr nu poți să faci, să te bagi jos. N-ai unde, aici e apă, nisip. Asta este”, a mai adăugat un bărbat.

Sol acoperit cu nisip la Periprava

Sol acoperit cu nisip la Periprava

Cu câteva zile înainte de vizita noastră la Periprava, reprezentanții Inspectoratului pentru Situații de Urgență Tulcea au mers în sat, spun locuitorii, pentru a îi întreba dacă doresc ca acolo să fie montate adăposturi asemănătoare celor de la Plauru.

Nu, nicio autoritate nu a venit. Să zic că am auzit eu că ar fi venit ISU să ne întrebe, dar nu atunci pe 4, când au fost patru zile de teroare, deci alaltăieri sau ceva de genul a venit cineva de la ISU să ne întrebe așa la mișto dacă vrem și noi chestiile alea de le-au pus la Plauru. Bineînțeles că noi am râs și nici măcar nu am răspuns cu da sau nu”, a declarat Cerasela.

Periprava a rămas un sat izolat timp de trei luni, după ce Brațul Chilia a fost închis

Periprava nu este numită întâmplător „ultima frontieră”. Sătucul de doar 200 de locuitori este ultima localitate românească de pe malul Brațului Chilia. Accesul aici se face, în principal, cu pasagerul.

Să ajungi la Periprava este o adevărată aventură. Asta deoarece pasagerul care face legătură cu municipiul Tulcea ajunge aici o dată la două zile. Într-o zi vine, iar în cealaltă pleacă. Excepție face sâmbăta, atunci când acesta staționează.

Se poate însă și mai rău de atât. Asta pentru că la începutul invaziei rusești, autoritățile din România au suspendat pentru trei luni activitatea navală pe Brațul Chilia, astfel că pasagerul nu a mai ajuns până la Periprava. Singura posibilitate ca locuitorii de aici să fie conectați la restul țării a fost aceea de a traversa întreg grindul până la Sulina. Și asta a fost o adevărată provocare, deoarece nu toate persoanele au mașină, iar cele care au trebuie să parcurgă un drum neasfaltat și dificil.

Pasagerul

Pasagerul

Cerasela povestește că pe timpul cât activitatea pasagerului a fost suspendată pe Brațul Chilia, oamenii din Periprava s-au descurcat greu, asta pentru că nici magazinul din sat nu a mai putut fi aprovizionat.

Destul de greu. Se ducea cineva până la Sulina, după aceea își lua mașina pe făraș, pentru că se circulă groaznic pe acolo. Ne mai aduce câte un pachet de macaroane, ne distribuia…ce putea și el. Greu a fost, pentru că te-a prins chestia asta fără avertisment. Dintr-o dată a venit comunicatul că s-a închis Brațul Chilia. Și-atunci…doar tu nu îți făcusei provizii, nu erai pregătit pentru așa ceva”, spune Cerasela Cilibon.

Pentru că nu au un alt loc în care să plece, iar unii dintre ei nici nu vor să își părăsească colțul lor de rai, cetățenii din Periprava își vor continua traiul aici și vor spera că într-o zi pacea va reveni în zonă. Vor continua să meargă la pescuit, să repare gardul bisericii, pe care abia l-au început, și să se ajute ori de câte ori au nevoie.

Periprava este într-adevăr un colț de rai, un tablou idilic și un loc în care viața se trăiește simplu, dar nu simplist. Nici măcar războiul nu a putut răpi oamenilor de aici bucuria de a trăi.

 

Continue Reading
Advertisement
Advertisement
Advertisement
Advertisement
Advertisement
Advertisement
Advertisement
Advertisement

ACTUALITATE

La Top