Emilia Maiorescu, mama moldovencelor cu scaun la cap
La vârsta de 32 de ani, Emilia Maiorescu s-a căsătorit cu muzicianul austriac Wilhelm Humpel, profesor de flaut, iar împreună au pus bazele unui liceu feminin în Brașov, denumit inițial Institutul de Educațiune și Instrucțiune pentru fete. În anul 1872, la îndemnul și cu persistența lui Titu Maiorescu, Emilia a fost mutată cu activitatea didactică la Iași, unde a selectat o echipă de profesori de înaltă valoare. În cadrul acestei școli au predat personalități remarcabile precum Petre Poni, Grigore Cobălcescu, Ioan Melik, Ion Vârgolici, Alexandru Lambrior, Mihai Eminescu, Cezar Leonardescu, Leon Cosmovici, Ioan Rabeta, Ioan Paul, Constantin Erbiceanu, Constantin Hogaș, Luigi Sinigaglia și Eduard Caudella, printre alții. Conducerea institutului a revenit Emiliei Maiorescu-Humpel pentru trei decenii, până în anul 1901. Școala își propunea să ofere fetelor o educație adecvată cerințelor societății, iar operele și rezultatele ei au fost apreciate în comunitatea ieșeană și în regiunile Moldovei, după cum au subliniat cercetătorii de la Arhivele Naționale ale României într-un medalion dedicat acestei femei cu o minte luminată.
În jurul numelui Emiliei Maiorescu-Humpel s-a conturat o rețea de profesori asociați cu curentul Junimea, mulți dintre aceștia predând și la Institutul Humpel. Dintre aceștia, poetul Mihai Eminescu a fost, la sugestia lui Titu Maiorescu, membru al corpului profesoral pentru două ani, în 1872–1873, contribuind astfel la consolidarea profilului intelectual al instituției. Între soții Humpel și cercul apropiat al lui Eminescu s-a cultivat o relație de susținere reciprocă: Emilia a fost cea care a insistat ca marele poet să fie trimis în străinătate pentru tratament, iar în spatele acțiunilor sale au stat organizarea de concerte și campanii de strângere de fonduri pentru finanțarea tratamentelor medicale și a spitalizărilor. Astfel, liceul Humpel a fost un spațiu educațional care a format generații întregi de ieșeni, dar și de tineri din întreaga Moldovă, devenind o verigă importantă în deschiderea spre afirmări feminine de marcă.
Printre absolventele care au urmat cursurile acestei instituții s-au numărat femei care au participat activ la viața intelectuală a regiunii și au ajuns să ocupe poziții respectate în învățământ, precum Ana Conta Kernbach, Tereza Stratilescu, Ecaterina Panaitescu-Stratilescu, Elena Meissner, Dea Bogonos și Sofia Teodoreanu, alături de alte nume care au contribuit la definirea profilului educațional feminin în spațiul românesc.
În activitatea sa publicistică, Emilia Maiorescu-Humpel a colaborat cu numeroase publicații din domeniul educației, adresând teme legate de formarea intelectuală a tinerelor și de rolul feminității în societate, abordând inițiative didactice precum „Despre problemele educației” sau „O vorbă asupra educației” și subliniind necesitatea promovării culturii feminine. Conținutul său didactic și implicarea civică au avut o influență semnificativă în consolidarea unei tradiții educaționale dedicate femeilor, iar contribuțiile sale au rămas în memoria comunității ca manifestări ale unui angajament profund față de cauzele educației și culturii femeilor.
