Dr. Ștefan Busnatu descrie epuizarea asistentelor la 3 noaptea: „Nu mai pot de oboseală, primesc 50 de lei pentru o gardă de noapte”
Este ora trei dimineața când o intervenție de infarct miocardic se încheie cu succes, iar echipa de gardă își reține respirația, bucurându-se pentru salvarea unui pacient. În acel moment de liniște fragilă, o asistentă de sală rostește, în cadrul discuției reale despre dificultățile prin care trece sistemul: „Nu mai pot de oboseală, e extenuant… Cum să mai continui când e atât de greu și mai sunt plătită doar cu 50 de lei pe tură de noapte?”. Aceasta este realitatea finanțării și a muncii în unele secții, unde efortul depus este uriaș, iar remunerația pare insuficientă raportată la efortul fizic și psihic.
Dincolo de această scenă singulară, problema rămâne una structurată: personalul medical operează într-un ritm greu de susținut, în situații de urgență în care fiecare minut poate decide viața sau moartea. Într-un moment în care salariile nu reflectă adevăratul volum de muncă, existenta unei stări de oboseală cronice se transformă în risc pentru calitatea îngrijirii, pentru siguranța pacienților și pentru stabilitatea echipelor. În paralel cu aceste tensiuni, Federația SANITAS anunță o serie de măsuri de protest, menite să atragă atenția asupra lipsei de resurse umane și a finanțării adecvate, inclusiv o notificare privind o grevă de avertisment și, în caz necesar, acțiuni programate de amploare.
Datele oficiale disponibile la începutul anului arată un decalaj semnificativ între necesarul de personal și volumul actual de resurse: se estimează că sistemul ar avea nevoie de zeci de maci oameni în plus, în principal asistente medicale, infirmieri și, în mod esențial, un aport de medici. În multe Unități spitalicești, promisiunile de deblocare a posturilor rămân nefinalizate, iar memorandumul conceput pentru a facilita recrutările de noi cadre rămâne în stadiu de plan, fără a se traduce în efecte concrete.
Concret, în secțiile de terapie intensivă, cadrele medicale simt presiunea zilnică a lipsei personalului, iar maternitatea de la un centru important descrie aceeași dinamică: o echipă sub presiune, unde exigențele profesionale sunt permanente, iar perspectivele privind deblocarea posturilor par îndepărtate. Femeile care lucrează în aceste zone repetă mesajul unei realități comune în multe spitale: este nevoie de recrutări rapide, de suport administrativ și de soluții care să permită continuarea performanței profesionale fără a sacrifica echilibrul personal.
Chiar și în aceste condiții, activitatea medicală continuă, iar echipele rămase avansează cu dedicare, susținute de motivația de a salva vieți, cu observația că burnout-ul poate afecta în primul rând calitatea actului medical și siguranța pacienților. Dr. Ștefan Busnatu, specialist în cardiologie, evidențiază în linii clare că deficitul de personal reprezintă o provocare majoră pentru registrul medical național, în condițiile în care boala cardiovasculară rămâne o cauză dominantă de mortalitate în Europa. În această rețea de provocări, meseria medicală nu este doar despre cunoștințe și competențe, ci și despre reziliența umană a celor care, în fiecare tură, gestionează situații critice și mențin în viață pacienții.
Rezultatul acestei dinamici este o realitate în care sistemul de sănătate funcționează pe marginea prăpastiei dintre necesități și resurse, unde fiecare creștere reală a personalului poate schimba traiectoria îngrijirii și deblocarea posturilor rămase blocate în fuziunile birocratice. Tonicitatea actului medical depinde de capacitatea de a susține echipele, de a asigura salarii corecte și de a oferi instrumentele necesare pentru un flux de lucru sustenabil. În acest context, continuarea discuțiilor privind finanțarea, planificarea strategică a resurselor umane și implementarea măsurilor concrete devin imperative pentru a reda încredere în sistemul de sănătate și pentru a proteja atât pacienții, cât și cadrele medicale care vor să își exercite profesia cu demnitate și competență.
