De ce alegem calea ușoară când suntem obosiți: secretul deciziilor proaste la sfârșitul unei zile lungi
Un studiu recent efectuat de cercetători de la o Universitate de prestigiu aduce în prim‑plan faptul că oboseala intelectuală nu se limitează la senzația de epuizare, ci se asociază cu modificări concrete în modul în care creierul evaluează atât efortul, cât și recompensa. Întrebarea cu care se confruntă oamenii în viața de zi cu zi este de ce tindem să alegem soluțiile cele mai simple. În cadrul cercetării, această preferință spre variantă mai simplă poate fi explicată prin decodări ale proceselor cognitive care au loc după o zi solicitantă: oamenii au șanse crescute să opteze pentru o soluție facilă, chiar dacă pe termen lung opțiunea mai avantajoasă în termeni de beneficiu nu este garantată.
În experiment, un grup de 28 de voluntari a fost monitorizat cu ajutorul imagisticii prin rezonanță magnetică funcțională în timp ce îndeplinea sarcini care solicitau intens memoria și concentrarea. Ulterior, participanții au fost rugați să aleagă între o activitate mai simplă, care oferea o recompensă financiară mai redusă, și una mai dificilă, cu câștiguri mai mari. Datele au arătat că, pe măsură ce oboseala mentală se instala, subiecții deveneau tot mai puțin dispuși să depună efort suplimentar și preferau opțiunea mai ușoară, indiferent de diferența de recompensă.
Cercetătorii subliniază că epuizarea cognitivă afectează motivația de a investi energie în sarcini, chiar și atunci când avantajul potențial ar justifica un efort suplimentar. Anomaliile în activitatea cerebrală au evidențiat o comunicare intensificată între două zone esențiale: cortexul prefrontal dorsolateral, responsabil de planificare și luarea deciziilor, și insula anterioară dreaptă, o zonă care monitorizează starea internă a organismului, inclusiv senzația de oboseală. Se pare că, atunci când semnalele dintre aceste regiuni se intensifică, alegerea sarcinilor mai complexe devine tot mai puțin probabilă, sugerând un mecanism de protecție al creierului care decide dacă o recompensă merită suplimentarea consumului de energie.
Descoperirea poate deschide noi perspective pentru înțelegerea unor afecțiuni în care oboseala mentală este un simptom proeminent, cum ar fi depresia, sindromul postinfectios Long COVID sau scleroza multiplă. În aceste condiții, semnalele asociate epuizării ar putea fi amplificate, afectând capacitatea de luare a deciziilor și de a desfășura activități solicitante. Pe termen lung, identificarea circuitelor implicate în apariția oboselii cognitive poate sprijini dezvoltarea unor abordări terapeutice menite să atenueze efectele acesteia, oferind totodată o înțelegere mai clară a rolului său în adaptarea la resurse limitate.
Totodată, cercetătorii atrag atenția asupra unui paradox: mecanismul poate avea și funcții benefice, întrucât tendința de a evita efortul atunci când resursele sunt limitate poate proteja organismul de consumul excesiv de energie. Însă situațiile în care această reacție ne face să renunțăm la activități utile și necesare pot constitui o problemă, iar în aceste cazuri este importantă o abordare echilibrată, orientată spre menținerea productivității și a bunăstării cognitive pe termen lung.
