Comisia Europeană mimează grija pentru ce punem în farfurie: costul renunțării la importuri de alimente tratate cu pesticide interzise în UE
Reducerea admiterii la niveluri maxime ale reziduurilor pentru cele mai periculoase pesticide interzise în Uniunea Europeană, până la pragul de cuantificare, ar avea drept rezultat o scădere a volumului importațiilor de produse alimentare pe piața comunitară și o creștere a prețurilor pentru consumatori. Aceasta este una dintre concluziile unui studiu preliminar publicat de autoritatea europeană privind impactul economic al reducerii reziduurilor provenind de la substanțele cele mai periculoase folosite în producția agricolă importată. Analiza se axează pe substanțele interzise în UE din motive de periculozitate, precum mutagenele sau agenții cancerigeni, agenți toxici pentru reproducere, substanțe care afectează sistemul hormonal, poluanți organici persistenți și substanțe bioacumulate. Studiul se desfășoară în contextul în care Parlamentul European a propus în decembrie anul anterior Pachetul de simplificare a reglementărilor în domeniul siguranței alimentelor și al hranei pentru animale, o inițiativă care a generat tensiuni deoarece permite în continuare aprobări nelimitate pentru numeroasele substanțe active folosite în protecția plantelor. De asemenea, versiunea inițială propusă de Comisia Europeană identifica chiar posibilitatea renunțării la evaluările periodice ale siguranței pesticidelor.
Studiul analizează implicațiile posibile pentru comerț, producători și consumatori din UE în cazul reducerii nivelurilor maxime de reziduuri (LMR) pentru alimentele și furajele importate până la limita de cuantificare (LOQ) pentru cele mai periculoase pesticide interzise în UE. În cadrul cercetării au fost luate în considerare 18 dintre cele mai periculoase substanțe active neaprobate în UE, cu LMR-uri peste LOQ, care afectează 235 de categorii de produse de bază provenite din 86 de țări exportatoare. Dacă s-ar hotărâ să se impună reducerea reziduurilor la limita de cuantificare, acest lucru ar duce la oprirea totală a fluxurilor comerciale cu acele țări. Într-un scenariu de acest fel, Uniunea Europeană ar putea înregistra o scădere de aproximativ 41% a importurilor agricole totale, presupunând că producătorii țărilor terțe își ajustează practicile pentru a se conforma noilor cerințe. Ulterior, această scădere ar avea un efect de limitare la aproximativ 8% și apoi la 0,4%, în funcție de costul adaptării la noile standarde ale UE pentru acceptarea produselor pe piața sa. Impactul asupra prețurilor variază în funcție de scenariile analizate: se așteaptă un impact mai marcant dacă țările vizate nu-și adaptează producția, iar în cazul în care ajustările au loc, efectul poate fi moderat. Rezultatele arată o divergență semnificativă, în funcție de substanța activă, de bunul comercial și de țara exportatoare, iar autorii subliniază că nu poate fi formulată o presupunere unică despre comportamentul exportatorilor.
O analiză detaliată a cazului ciproconazol, realizată pentru a evalua costurile de substituție în diferite scenarii, sugerează că alternativele aprobate de UE există, însă pot exista provocări privind costurile de adaptare sau disponibilitatea ușoară a soluțiilor alternative în cazul anumitor produse. Studiul evidențiază că, deși măsurile pot influența echilibrul comerțului cu segmentele respective, este posibil ca impactul să varieze în funcție de specificul fiecărei substanțe active și de structura lanțului de distribuție, iar decizia finală a UE ar trebui să țină cont de dinamica globală a producției agricole, de flexibilitatea în adaptarea practicilor agricole din țările terțe și de efectele asupra prețurilor pentru consumatori, menținând în același timp standarde înalte de siguranță alimentară.
